De ce iubim barbatii?

Apoi, avand in vedere ca suntem in epoca B.G. (Befor Google), am gasit si cateva replci peste Cartarescu, mai bune sau mai pierdute. Dar pentru a nu fi acuzata de dihotomie, sa vedem de ce iubim barbatii?

Pentru ca lupta in razboaie, desi se tem de actul unei injectii.
Pentru ca pot iesi in grupuri fara a fi considerati disperati, misogini sau "la agatat".
Pentru ca prefera sa pupe botul unei masini decat buzele platsifiate ale unei blonde.
Pentru ca nu au funduri sexy decat in reviste, si de aceea poarta sorturi si cand ar putea ramane dezbracati.
Pentru ca spun exact ceea ce vor. Atunci cand spun "mi-e foame", vor sa manance, cand spun "mi-e somn" vor sa doarma sau cand spun "n-am nimic", chiar nu se intampla nimic.
Pentru ca sunt 90% dintre inventatori, poeti, brokeri, politicieni, pompieri, detinuti, bucatari, manageri si pentru ca pot vorbi se despre altceva decat munca lor.
Pentru ca sunt copii si pentru ca inca sunt atasati de mamele lor din respect sau recunostinta.
Pentru ca desi uita zilele de nastere sau aniversarile, nu astepta cadouri pentru ei atunci and este ocazia.
Pentru ca stiu sa aiba rabdare si sa astepte momentul protrivit pentru a spune ceva.
Pentru ca stiu sa spuna glumea, poante, sa povesteasca ceva amuzant fara a cadea in penibil, cu efect scontat de a starni rasul sau cel mult amuzamentul.
Pentru ca sunt inalti, scunzi, blonzi, bruneti, si noua nu ne pasa.
Pentru ca sunt fani ai tehnologiei pe care noi nu o intelegem, pentru ca sunt fani ai sportului pe care noi nu il urmarim, pentru ac sunt fani ai muzicii pe care nu danseaza.
Pentru ca au acea privire perversa si masurabila atunci cand intorc capul pe strada dupa noi.
Pentru ca pot purta doua zile la rand aceleasi haine, pentru ca pot sa nu isi rada barba, pentru ca pot sa traiasca fara parfumul preferat fara sa faca o tragedie din asta.
Pentru ca pot fi romantici, rebeli, conservatori, umili, puternici, nesimtiti, zgarciti, nebuni, atenti, avuti, joviali.
Pentru ca nu toti sunt la fel.
Pentru ca striga "goool" la fel de frenetic indiferent cate zeci de meciuri au vazut.
Pentru ca ii face sa se simta bine atunci cand platesc consumatia.
Pentru ca pot fi iubiti, prieteni, tati, frati, colegi, soti.
Pentru ca au fantezii pe care le transforma in realitate.
Pentru ca pot face sex sau dragoste si sa fie la fel de bine, pentru ca pot fi perversi si tandri, pentru ca ne intreaba daca a fost bine.
Pentru ca au puterea sa sune dupa cateva zile sau deloc, pentru ca nu asteapta tremuratori langa telefon si pentru ca nu scriu mesaje 3 in 1.
Pentru ca pot cere ceafa de porc si bere fara pahar atunci cand ospatarul ii intraba ce doresc si mai pot cere inca o chifla de paine.
Pentru ca nu umbla dupa ei cu genti mari, dar sunt fascinati cate nimicuri pot fi regasite intr-ale noastre.
Pentru ca pot da de 3 ori pretul pentru un produs de care au nevoie decat o treime din pret pentru unul inutil.
Pentru ca la un interviu nu conteaza aspectul fizic si castiga la fel de bine indiferent de el.
Pentru ca sunt precum bomboanele gumate: soft in interior si hard in exterior.
Pentru ca plang dar nu o arata niciodata.
Pentru ca 90% din timp si din discutii le dedicam lor.
Pentru ca iarta, flirteaza, uita, simt, cresc, traiesc.
Pentru ca exista si pentru ca ne iubesc.

De ce iubim femeile?

Am vrut sa scriu un post cu tema asta. Apoi am realizat ca nu pot sa fac asta, odata ce din pacate, m-am inscris in paradigma carturesciana. Ma simteam eponim. Asa ca vi'l ofer in original. Pentru cei ce nu cunosc inca randurile.

Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu tră­sături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi-e silă. Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost şi nu asudă pe buza superioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele. Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac. Pen­tru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate ser­vitutile anatomiei lor delicate. Pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversi­tate, ci ca să-ţi arate că te iubesc. Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoş­tinţă. Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno. Pentru că poar­tă tot soiul de zdrăngănele pe care şi le asor­tează la îmbrăcăminte după reguli complicate şi de neînţeles. entru că îşi desenează şi-şi pic­tează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat. Pentru că au obsesia pentru sub-ţirime-a lui Giacometti. Pentru că se trag din fetiţe. Pentru că-şi ojează unghiile de la picioa­re. Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără sa le intereseze cine câştigă. Pentru că şofează prudent în maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebră prin faţa lor. Pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minţi. Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minţi. Pentru că-ţi spun „te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie. Pentru că nu se masturbează. Pentru că au din când în când mici suferinţe: o durere reumatică, o constipaţie, o bătătură, şi-atunci îţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecţionând mici observa­ţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice, fie brutal şi scatologic ca nu cumva să fie suspec­tate de literatură feminină. Pentru că sunt extra­ordinare cititoare, pentru care se scriu trei sfer­turi din poezia şi proza lumii. Pentru că le înnebuneşte „Angie” al Rolling-ilor. Pentru că le termină Cohen. Pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucă­tărie.Pentru că până şi cea mai dură bussiness woman poartă chiloţi cu înduioşătoare flori­cele şi danteluţe. Pentru că e aşa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloţii femeii tale, nişte lucruşoare umede, negre, roşii şi albe, par­te satinate, parte aspre, mirându-te ce mici suprafeţe au de acoperit. Pentru că în filme nu fac duş niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme. Pentru că niciodată n-ajungi cu ele la un acord în privinţa frumuseţii altei fe­mei sau a altui bărbat. Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate. Pentru că le interesează cu adevărat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune. Pentru că ţin minte numele actri­ţelor şi actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dezvoltă întotdeau­na într-o femeie. Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-1 văd în tro­leibuz. Pentru că beau porcării ca Martini Oran­ge, Gin Tonic sau Vanilia Coke. Pentru că nu-ţi pun mâna pe fund decât în reclame. Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea băr­baţilor. Pentru că sunt blonde, brune, roşcate, dulci, futeşe, calde, drăgălaşe, pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă n-au or­gasm nu îl mimează. Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă, când timp de o oră ronţăiţi biscuiţi şi puneţi ziua la cale. Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. Pentru că din ele-am ie­şit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor.

It could be a fail, but at least it's freedom

Am trecut din modulul de pilot-automat pe real life. Mi-au trebuit patru saptamani sa-mi spal rufele. si doua sa le strang. N-a observat nimeni. Am dat examene. Iar multe, prea multe, doar din mentalitate arhetipal balcanica a cuiva care mi-a spus: "ce, inscrie-te si acolo daca tot e moka".

Mi-am depravat corpul si mintea in cateva shot-uri de absinth vineri seara si cateva soapte de Cuba Libre in formula de 3. Pisi. Am inceput cu un Edgar's nevinovat, am platit 30 de RON sa intram in Purple si tot in Expi am ajuns. Demonic de subliminal am multumit disperatii din jurul nostru- "Doamna, uita-te la ele, hu-gu-hug-gu" si mai ca ii curgea saliva pe camasa ei. Desi i-am invadat pentru a multa oara teritoriul pe care si'l revendica, el a privit distant. L-am facut imun la escapadele mele experimentale. Si inca nu s-a saturat. Nici de mine, dar nici de ele. Si ma urmaresc amantele mele, frustarile mele.

Venus inca nu si-a inchis prohapul.

Au fost suficiente cateva ore de mers cu 2-ul printre plebei. De la Universitate la Aviatori, papanasi cu mure si visine si de acolo catre infectia de mansarda din Giulesti. Cateva ore mai tarziu, ma simteam la brat cu un prieten. Sentiment de curand nou, ce a persistat pana dimineata, reiterat de un dus si buzele mele la demisol. Degeaba. Imi doream acea comoditate in care as putea sa sun, sa zic doar ca imi este frig, si sa ajung in alta casa ce ma asteapta cu o baie fiebinte si patul desfacut. Dar m-am trezit cand a turnat un singur pahar de Pepsi. Si daca asta a fost tot ce am avut de oferit, un masaj al talpilor si un pensat. Resimt durere inca intre omoplati.

Ma intrebam de ce adorm ultima. Aseara am inteles ca e un cadou pentru a imi mai oferi cateva clipe de privire. Atunci nu stie cand il sarut, acela e momentul meu, e secunda in care inteleg si simt mai multe. Sau doar pentru ca ii vreau coprul peste mine inca o data.

Did you know?

Fantastic video on the progression of information technology, researched by Karl Fisch, Scott McLeod, and Jeff Bronman, remixed

Mieux que

Am citit de curand aceasta descriere pe un blog. O stiam de undeva, dar de unde? Cateva minute de cinefil au fost suficiente pentru a face rocada catre Jeux d'enfants. Cred ca lingvistica nu m-a ajutat. V-o reproduc in egleza alaturi de varianta originala.

Pure, raw, explosive pleasure! Better than drugs, better than smack! Better than a dope-coke-crack-fix-shit-shoot-sniff-ganja-marijuana-blotter-acid-ecstasy! Better than sex, head, 69, orgies, masturbation, tantrism, Kama Sutra or Thai doggy-style! Better than banana milkshakes! Better than George Lucas's trilogy, the muppets and 2001! Better than Emma Peel, Marilyn, Lara Croft and Cindy Crawford's beauty mark! Better than the B-side to Abbey Road, Jimmy Hendrix and the first man on the moon! Space Mountain, Santa Claus, Bill Gates' fortune, the Dalai Lama, Lazarus raised from the dead! Schwarzenegger's testosterone shots, Pam Anderson's lips! Woodstock, raves... Better than Sade, Rimbaud, Morrison and Castaneda! Better than freedom, better than life!

Wine, Sir?

In punctul maxim de intimitate al barlogului lui, cu 2 pahare furate din Kludi asta-vara, cu vin rosu demisec si in demi-haine mi s-au impartit strategii. Strategii despre baieti buni si baieti rai. Tocmai mie, cea care i-am cunoscut prea aproape pe toti fara a-mi intelege toate actiunile irationale de pana acum.



Baietii buni sunt cei ce iti vorbesc frumos, te suna a doua zi, iti trimit flori, te vor 24/24 neconditionat, iti iarta toate impertinentele si pe care poti sa-i duci linistita acasa. Baieitii buni sunt draguti cu toata lumea, chiar si cu tine cand vor sa ti-o traga. Nu si-ar pemite sa te puna capra in prima seara, iti dau mesaje 3 in 1, iti cumpara ulei cand se termina si iti asculta deseurile sufletesti cand ti le versi dupa altul sau dupa el.

Baietii rai sunt cei care te intreaba daca sa-ti cheme un taxi cand abia ti-ai lasat sutienul undeva prin camera lui, care isi permit nonsalant sa se uite la telefon in timp ce suni si sa il bage la loc in buzunar, sunt cei ce se prefac ca uita de ziua ta sau culoarea ta preferata. Ei cred ca exista femei ce ajung cu prietena in club si nu vor decat o noapte. Nu au nimic de oferit, dar asteapta totul.

Tactica sta astfel din cate am inteles: "baietii rai au succes". Oare? Desi ne dorim un Fat-Mumos angelic si inclus in prima categorie, cica in sinea noastra tanjim dupa coada celui mai mult sau mai putin incornorat. Chiar ne plictisim cu un baiat bun? Preferam nesimtirile mefistofelice in locul unei cine romantice si al unui pediestal pe care sa ne urcam?
Apoi mi-am amintit cum povesteam unui vechi prieten pe care de curand il simt precum propria reflectie in oglinda ca pentru mine barbatii sunt precum o cura de slabire. Daca e buna si functioneaza, e buna pana cand dispar acele kilograme si ma intorc nestingherita la obiceiurile nesanatoase. Dar daca nu functioneaza, daca e o cura de slabire proasta si rezultatele nu apar? Pana cand esti dispus sa o tii si sa sacrifici deliciile culinare? In vointa ta, cat de departe esti dispusa sa mergi daca nu vezi rezultate?
Raspunsul vine de la celalalt pahar de vin: e un recul cu efect intarziat. Cica e mai bine sa fii rau si dupa sa-ti arati halca benefica (asta s-ar traduce: "ti s-a pus si tie capac") decat sa dai totul, iar la cea mai mica abatere sa ti se puna piedica pe piciorul stang. Ala mai apropiat de inima.

Recunosc, baietii rai au succes. Pe termen scurt si des. La urma urmei, nici nu isi doresc sa ramana prin preaja multa vreme. Baietii buni su succes. Pe termen mediu si rar. Noi nu vrem decat nuci. Sa lovim exteriorul tare cu putere si imaginatie si sa ne bucuram de miez dupa. Apoi, sa asteptam rodele din toamna urmatoare. Vrem prajiturica prajiturelelor.
Sa fie rai pentru ca noi sa ne punem cat mai multe intrebari si sa fie buni pentru ca ei sa ne ofere din cand in cand raspunsul pentru unele dintre ele.

On the edge

Cand esti sigur ca stai pe muchia de cutit, esti macar sigur. Si te uiti respingator in dreapta, iti lipseste prapastia. Cand pentru o secunda si o privire crezi ca lumea este a ta, cineva iti sopteste stricat printre dinti ca asemenea posesie nu poti detine. De cate ori nu te incoronezi singur pentru ca mai apoi cineva sa te loveasca peste mufa in ratb si sa te roage sa te muti mai departe.

Am primit un telefon astazi. Si pentru prima oara dupa mult timp nu am raspuns. Nu cunosteam numarul, dar putea presupune initiatorul apelului. Si cand esti pe acea muchie taioasa ti-e frica ca te-ai putea dezechilibra daca duci telefonul la ureche.

Au existat secunde cand am strigat "Am totul!", cand imi sopteam speriata si victorioasa ca am ajuns unde vroiam. Noi am ajuns. Apoi isi sufla nasul in batista si metaforic te impinge cu degetul in piept: - Auzi, lumea nu e a ta. Si cand crezi ca te-a ridicat in pirueta, nu face decat sa te ameteasca si sa te aduca in acelasi punct in care gemeai la inceput.

Nu-ti ramane decat sa nu multumesti pentru nimic din ceea ce primesti. Tot ce ti s-a oferit ti se poate lua. Nici tie nu poti sa-ti multumesti. Bravura pentru tot ceea ce se distruge si pentru faptul ca iti sangereaza talpile pe muchia de cutit.

Soft music

Imi place video asta.

Desi e Beyonce, e black&white si respingator de real.

I should blow you, Santa!

Am parasit corporatia cu o punga cu Etam. Roz. Sub bradul natural (doar sugem sangele poporului si al IMM-urilor), m-am pricopsit cu o punga roz la tombola, iar fotografu' imi soptea ca nu e nevoie sa o probez acum. Era cald, aerul conditionat nu mai facea fata, iar eu tocmai incheiasem o negociere cu aplauze pe fundal. La indemnul Mosului, deschid. Era puf, albastru, foarte albastru. Atat de albastru incat era bleu. Ridic indignata cu doua degete. Papuci de casa. Cu puf bleu. Respir adanc. Mosul de imprumut imi spune ca "macar daca nu imi plac, tot o sa-i port". Eu il intreb daca pot sa ii port pe afara, iar mosul e si mai sec: "Nu stiu, cum vrei". Sunt prea subtila pentru senectutea lui.

Tot corporatia m-a invatat sa platesc cu cardul. Din fericire, nu cel de credit. Iar eu o sa ma supar tare pe babac pentru ca in magazine nu iti dau si o chitanta cu suma pe care o mai ai disponibila. nu face aparatul "piu!" cand ai ajuns la jumatate de salariu. Nu sunt shopaholic, sunt doar o persoana generoasa ce n-a fost in stare sa isi ia brad, globuri si salata beof sau sa scuture covoarele, dar stie sa semneze un bon. Si aproape m-am batut cu cineva pe ultimul produs de pe raft. Vanzatoare a crezut ca suntem impreuna. Eu: il iau! Se uita si ea: Si eu!. Incepe sa ii scrie certificatul de ganrantie pe numele ei. Hopa, tanti, eu l-am cerut prima, eu am fost prima la vitrina, eu am asteptat atata, eu il iau. Chiar daca am glumit cu tine acum 5 minute, tocmai ti-ai ratat sansa. A cedat usor, din fericire. A recunoscut ca am fost prima, asa ca bafta pentru urmatoarele 30 de minute in care inca vei mai cauta.

SMS nelimitat inseamna ca va voi spune tuturor "Sarbatori fericite!"

Bang

Sa ma dau si eu de trei ori peste cap, dar daca tot suntem in criza (atentie, financiara, nu economica, cum se vaita toti), ar trebui sa fim in ton cu ea. Si cum cei de la IQ Ads au venit cu parodia peste noi, iata un produs spumos racoltat din Apropo TV in reluare.

Poezia

Vocea lui Pittis suna mai bine decat cuvinte goale pe-un post.

cate trupe canta?

Am fost la concer pentru Erika. Vita de vie si Parazitii in Fabrica. Multa lume, chiar si nespalata. Ca related va ofer acest video.

Raspunsul unei "lichele" dupa 19 ani

Tema mea la retorica: contradiscursuri. Pentru a fi in ton cu ziua de 1 Decembrie si cu refuzul lui Vasile Paraschiv de a primi Steaua Romaniei de la un comunist ce reprezinta statul roman, va prezint o felie din tema mea la retorica. (da, unii dintre noi ce nu se duc doar pentru a da examene si as trece numele pe diplome, inca mai au teme) - raspuns pentru mesajul din 30 decembrie 1989 al lui Gabriel Liiceanu, intitulat "Apel catre lichele".

Sunteţi mulţi aici şi aţi fost şi acolo, mulţi ce aţi judecat şi criticat ceea ce nici voi înşivă nu puteaţi să vedeţi. Nu este orb mai mare decât cel ce nu vrea să vadă. Sa fiu incisiv şi să vă întreb dacă dumneavoastră, cei puţini-mulţi, aţi fost mai breji înainte de ’89 sau v-aţi trezit după decembrie ? Vă invocaţi propria letargie şi şovăială şi vă puneţi în frunte sloganul « Deşteaptă-te, romnâne ! » ?

Voi, cei mulţi, a căror voce eu o aud şi voi o credeţi mută, sunteţi toţi nişte peşti, alături de noi, lichelele. Iar peştii înoată, fie contra curentului, şi urcă în amonte, fie merg cu valul mediocrităţii şi al speranţei că ei au tras semnalul de alarmă. Dar mai presus de toate, indiferent de direcţia în care bărbăteşte şi intelectual-umanistic vă proliferaţi ideile sub formă pretextuală de apeluri, peştii nu realizează niciodată că se gasesc în apă decât în momentul în care eşuează pe uscat.Şi când aţi strigat pământ şi libertate în pieţele tuturor oraseloe cuprinse de Revolutie, nu a fost decat pamantul pe care inevitabil in conditia contextului dumneavoatra il vedeati la orizont. Inconjurati de apa, abia pe uscat ati realizat unde va aflati. Si in acel moment, ati inceput sa descrieti uscatul ca si cum l-ati fi cunoscut si l-ati fi cautat in cei 45 de ani. Vă rog să deschideţi bine ochii şi să îmi răspundeţi : atunci aţi fost mai treji ? Acum sunteţi mai bravi ?

Regretaţi boala numită comunism precum ciuma bubonică, când aceasta a fost doar pojar. Era o boala ce trebuia ingerată în fragedă pruncie pentru a întări sistemul democratic spre libertate şi conştiinţă. Şi dacă dumneavoatră, domnilor intelectuali, aţi scărpinat bubele societăţii prea tare, au rămas semen şi după trecerea ei. Suntem în convalescenţă şi dumneavoatră număraţi urmele şi le catalogaţi generic lichele. Dar analiza dumneavoastră rămâne la nivelul de diagnostic. Nu ştiţi să vindecaţi societatea românească dealtfel atât de slabită. Noi acţionăm. Noi vindecăm.

Ca răspuns către chemarea voastră, noi vrem să răspundem prin fapte. România nu are nevoie de căinţă, de capete plecate şi de pasienţe nereusite. Nu are nevoie de diagnostice bazate pe trecut. Nu are nevoie de păreri. Rămâneţi în adormirea faptelor trecute, pentru ca noi deja ne-am trezit şi acţionăm spre bine, spre viitor. Nu plângeţi rănile şi sângele vărsat. El trebuie să aibă onoarea de a fi vărsat cu un scop. Cuvintele dulci nu il vor face mai cald, doar faptele il vor face să curgă , nu să se zbată trepidant, în venele societăţii. Noi suntem inima ce pompeaza salvarea. Lăsaţi echilibrul să devină relitate. Noi încă luptăm pentru aceasta.

Drafturi din sertare

Cheaters - sau despre inselat-

Ma uimesc cm de nu am abordat acest subiect atat de cunoscut mie si atat de anost voua. Probabil m-am perimat in fata auditoriului. Probabil ca ati vazut toat chestiile regizate pe acest subiect. Cineva imi spunea ca nu iti pare rau pentru ceea ce faci, ci pentru ca esti prins. Cat adevar dureros.

Subiectul m-a frapat intr-o dupa-amiaza de sambata in Pub 18, la o discutie argumentativ-filozofala despre lucruri simple si usoare. Un fel de Almette. Si o sa ma joc de ambele parti ale baricadei pentru ca m-am dus peste tot. Am inselat si nu mi-e rusine ca recunosc, am fost inselata.

wild screaming saturday
Machinal si machivelic mi-am revarsat corpul asupra ta. Niciodata nu ai inteles acest joc de pantomima. Nu ai reusit sa-i deslusesti reguile nici cand ai fost cu ea. Si oare de ce ai marturisit toate acestea? De ce ai riscat sa te scot descult pe pragul de la usa, povestindu-mi ce ai facut sambata seara?

Lumea nu-i a mea
...

oda lui venus

Sunt momente in apartamentul ei cand mi-as dori sa fiu barbat. Nu e corect ca acesti barbari sa conduca lumea si in plus sa aiba bucuria de a se desfata de corpurile noastre. corpuri perfecte. in forma si in sens.

fuma kent 8. pe geam eu pall mall. da, tot portocaliu. o cuprindeam falusian si protectiv. de ce ai sanii sensibili, iubito? nu ti-a placut Rafaello? secunde intregi in care adoram doar sa ma joc in parul ei. de ce ne mai daruim lor, si inca cu atata pasiune. de multe ori fara apeciere. cand eu inganam mirosul pielii ei, el nu intelegea aroma tabacica a buzelor si asa supte si posace.

cvadruplu

El doarme in lispa lui de virilitate. In aceste fractiuni de secunda in trec prin minte barbatii goi din viata mea. Cei pe care i-am dezgolit, ce de care nu imi amintesc, inclusiv cei ce ma doresc. Si inchid ochii ca si amintirea lor m-ar goli in interior fara a ma umple seminal.
Am trecut superficial de la tabu la curiozitate, am experimentat, am trait ilabial cat nu voi mai avea timp si vreme in urmatorii ani. Prea multa diversitate duce la diferentieri in unicitate. Falusi de diferite marimi si erectii, pectorali slabi sau sbarciti, buze reci sau carnoase, ce corpuri as putea sa mai cunosc, ce corpuri as putea sa mai doresc. organic si depravant de joi pana luni am dorit 15 ore, am lucrat 16 and the rest was just a fuck.

Barbatii sunt niste exponate atat de simpliste incat ma determina sa ma re-orientez. Si m-am schimbat vulvar, fara a intelege defapt ce s-a intamplat. Si cand visez acel pat dublu nu pot sa pun pe nimeni in el, fie femeie, fie barbat, fie gluma de barbat. E pentru desfatarea mea circulara.

si daca gandesti. ce cauta gandurile in patul meu dublu. iluzii ale unei zi de miercuri. Daca pentru o secunda te-ai face miriapod si ai reusi sa intelegi lucruri ramase in desart.

elegy- filmul. O femeie frumoasa poate fi iubita si pentru altceva decat frumusetea ei?

In my pants

Leapsa de la CatalinG.

Deci, se adauga "in my pants" dupa fiecare melodie din winamp. Se selecteaza in prealabil shuffle. Sa vedem:
Aretha Franklin - I say a little prayer in my pants ( o da, roaga-te, poate poate)
Bonobo - Between the lines in my pants (no comment)
The Chemical Brothers - Where do I begin in my pants (are you lost?)
ZZ top - Lowrider in my pants (very low, low, low)
Lenny Kravitz & Mick Jagger - Use me in my pants (or in all other ways)
Christina Milian feat. Young Jezzy - Say I in my pants (if you can spell I)
Foo Fighters - Walking after you in my pants (it's a goos start)
Bino - Mama Leone in my pants (beah!)
Baby Bird - You're Gogeous in my pants ( just there)
Dave Brubeck Quartet - Take five in my pants (take even more)

Nu m-am putut abtine sa nu o pun si pe a 11-a:
Meredith brooks - Bitch in my pants ( you wish)

Se da mai departe catre Moutonica (imi place playlist-ul ei), Scoica (daca are timp) si Panda.

Hermannstadt

Sambata, senin, Sibiu. O cafea Lavazza impecabila, pierduta doar de vantul de dimineata ametit de Piata Mare. 255 de stradute mici si la fel, cu case colorate, multe luminate, in timp ce te invarti haotic in Inelul central. 190 de trepte pentru cel mai inalt turn, impins in cele 4 puncte cardinale. Miros de vechi condimentat cu iz contemporan european.
Nu mai e capitala a culturii, dar respiri peste tot liniste, teatru, filarmonica, cu iz apotropaic si sunet de civilizatie. Tuturor v-a placut Sibiul. Si mie mi-a placut toamna trecuta, cu defileul Oltului cu tot.
Dar in acest noiembrie parca a avut un alt gust, mai dulce, mai intim, mai necenzurat, parca a avut gustul tau. As putea sa blamez camera de la mansarda pentru toate acestea. Sau paltonul gri de Zara. Sau ochelarii retro cu reflectie solara. Sau as pute sa dau vina pe noi doi, pe cizemee mele fara toc, dar cu sunet de high hills, pe cerul senin sau pe mancarea ieftina si buna. Ma voi resemna sub toate felinarele sub care nu te-am sarutat sub pretextul ca nu aveau vasc agatat printre ele. Eram turisti fara accent, fara identificare singulara, fara incipit si exitus, venind parca ex-abrupto in lumea lor. Am visat palinca, cercuri pe gatul tau, scari rotunde in spirala si am macat multa caramida si pavaj. M-am apropiat cu ardoare de ceea ce nu am si am rengat promisiunea ta de a nu avea niciodata. Multe secunde am numarat la Sibiu in care am uitat cat am gresit, unde si de ce numai pentru ca aveam genti la fel. Aproape ca am invata melodia de "La multi ani!"
Aproape ca ai fost mai aproape.

Elogiu publicitatii

Mi-a tresaltat ceva intre apendice si ficat.

waterfall

Ma chinui de ceva timp sa inglobez un post. E ciudat pentru ca atunci cand vroiam scriam si atunci cand nu vroiam, putea sa treaca luni. Acum am vreo 7 draft-uri si ma uit printre ele. Pur si simlu se opresc. Iar atunci cand inoti in amonte, nu-ti ramase decat sa le lasi sa curga casada dupa cum urmeaza:
- la metrou la Semanatoarea exista o femeie la vreo 35-40 de ani cu figura de copil, cu toate membrele inferioare si superioare si cu un o moneda de 5 bani pe o bucata de carton; e acolo dimineata cand ma grabesc la cafea, e acolo seara cand tot ce imi doresc e sa vad metroul cum ma asteapta cuminte in statie; nimeni nu ii da nimic. Nici eu, pentru ca eu ma duc la munca. Nu dau niciodata bani la cei care cersesc 1. pentru ca ar putea sa munceasca (majoritatea), 2. pentru ca am vazut Filantropica, 3.pentru ca ei castiga intr-o saptamana mai mult decat mine in cele 240 de ore pe care le petrec la birou. In schimb imi place mult acordeonul de la Cafepedia.
- ma incrunt tot timpul cand merg in zona sahistilor din Cismigiu. Mesele sunt perfecte pentru ceai, dar tot timpul galagie ocupata.
- sunt pe val si am trezesc din amortire. Ma privesc perfidu cum as face sex cu un strain cunoscut in club fara sa schimb vreun nuamar de telefon, fara obligatii, fara castiguri sau pierderi, doar de condiment si de culoare. Si beau pentru asta si pentru a nu-i cunoaste numele, precum s-ar revarsa masculinitatea si nepasarea din mine. Si atunci ma trage el de mana fara sa fie alaturi si ma ispiteste sa fac comparatii si sa inclin balante, revenind o piesa de muzeu egiptean. Te uiti, dar nu poti pune mana, sau limba sau orice parte a copului tau insalubru.
- as vrea sa imi pot ajuta prietenii si atunci cand nu mi-o cer dar ma scald in egoism si interes incat imi este prea cald si comod in singuratatea mea ca sa-mi pese;
- am pierdut deja ceea ce nu am avut niciodata, dar am pierdut si ultima farama de a avea din frica de mine, din prea multe comedii romantice si din lipsa de rabdare adolescentina; ai momente cand imi uiti varsta, visele si placerile ce mi se transforma in nevoi, atunci cand cred ca merit nu mai mult, ci totul. M-am mintit frumos si m-am inselat singura traind cu cea mai mare curva, speranta. Dar pana la urma asta o face o curva, faptul ca toata lume traieste cu ea. Si pana si ea, ca multi altii, m-a inselat.
- mult mi-as fi dorit ca in acest rastimp ca cunosc orgoliul si gelozia, cauze pierdute de mine inca din fasa. Probabil in momentele in care viata de invata sa treci peste tot, sa inchizi ochii si sa scuipi printre dinti, iti soptesti sub lobul stang al plamanului drept cu un oftat ca nu merita. Si mi-ar placea sa cunosc oameni ce s-au oprit aici si sa ma faca si pe mine sa inteleg cum e sa inchizi telefonul si cum e sa nu ierti vreodata, sa-mi explice si mie cum se face sa-mi calc umilinte sub picioarele altcuiva.
- fac colectie de praf pe biblioteca, iar Pronto ma asteapta cuminte de tot atatea zile ca si blog-ul, in timp ce Air-Wick imi tot aminteste ca au mai trecut 9 minute din viata mea.
- sunt workaholic de Bucuresti si mi-e rusine ca visez la week-end-uri in asternuturi straine cu persoane prea bine cunoscute.
- citesc Time-Out si aleg evenimente mai mult sau mai putin culturale la care nu ma duc niciodata. precum si stagiunea de teatru care parca ma asteapta sa vina vara si sa am un motiv intemeiat pentru care sa nu cumpar bilet.
- nu mai verific creditul al telefon, de aceea nu-mi cunosc nici salariul exact.
- dar peste toate se ridica ingrata indiferenta. Motiv simplu pentru care nu mai scriu. Prefer sa nu mai gandesc, iar de cele mai multe ori prefer sa nu mai simt.

Am pateu.

the game

In sfarsit am inteles. Si mi-au trebuit 26 de episoade din Gossip Girl pentru asta.

Another sunday afternoon(2)

Acum... si cu coloana sonora.

Another sunday afternoon

As fi vrut impetuos sa descriu ziua de duminica. Desi eu urasc ziua de duminica pentru ca imi aminteste ce a doua zi e luni. Si nu consistenta acestor vocale si consoane ma descurajeaza, ci oamneii din jurul meu imi amintesc asta. Sunt atat de calmi, parca adormiti, cu un miros somnoros. Precum o tocilara in haine maro de naftalina. Si ei stiu ca maine e luni.
Ieri a fost superb. Cald, soare si lumina aceea tomnatica de un ton rosiatic. Era foarte placut afara. Esarfa la gat si m-am pierdut pe stradute mici. Am gasit un loc superb, o fundatura undeva in spate la Romana. M-am uitat pe geam in casele oamenilor si am visat ca traiesc acolo. Sunt mai rau decat nomazii.
Si ieri am fumat pe balcon. Dupa mult timp. Am fumat mult timp.

Ma opresc din descriere, nu-mi placea descrierea in scoala generala cand incepeam cu "Compunere"- "Afara este toamna". Nu-mi place nici acum, lucru debordant in toate lecturile mele. Recunoasteti, ori sunteti prea prinsi, ori sunteti prea vrajiti, dar cine nu trece peste descrieri in pasajele oricarei carti? Haide, nu fiti ignoranti sau ipocriti.
Si uneori as vreasa descriu acel sentiment patetitic. Si nu imi place 1. pentru ca e descriere si 2. pentru ca as intinde "pateul" pe hartie. Sa zicem ca se concretizeaza in vorbe:
Da, pur si simplu te holbezi tamp, ea te intreaba ce ai, tu-nimic, doar te uiti. Si nu intelegi. Lipsa ta de incredere in trasaturile figurii te descurajeaza in tumultul de replici incandescent-romantice. Asa ca mai tai un rinichi, mai faci o incizie in Y si iti vezi de forcepsul tau. Asa ca te ia de mana si iti deseneaza arhitectural funduri intre palme. Iar tu, ca un neanderthal lacoonic iti feresti privirea. Ti-e rusine de obscenitatea dintre palme sau de unghiile tocite in taste. Ti-e rusine ca s-ar putea sa aiba dreptate.

Pireul nu era bine pasat, snitelul se racise mai baga un q-stravete.

Am transpirat in somn. Ca un adolescent in calduri ce nu si-a dat drumul. Ar fi de vina cele 24 de grade... ale coprului peste medie. Sau ardeiul iute cu aroma de otet.

.... Sase sasi in sase saci. Si am scris bine neanderthal fara sa-l googlesc.

Despre obsesii romanesti

Romanii sunt obsedati.De diferite lucruri…Asta n-ar fi o problema daca aceste obsesii ar fi constructive. Uite, japonezii sunt obsedati de electronica si au ajuns unde au ajuns.Francezii sunt nespalati dar au nasuri fine si sunt obsedati de parfumuri.Si uite unde au ajuns.Si exemplele ar putea continua.Din nefericire,la noi obsesiile nu sunt de natura colectiva.Adica, desi romanii impartasesc cam aceleasi obsesii,ele sunt profund egoiste si privesc fericirea personala chiar in detrimentul tuturor celorlalti.

TOP 10 OBSESII ROMANESTI

1.Obsesia cu "casa pe pamant".Toata lumea si-ar da 20 de ani din viata ca sa aiba casa pe pamant.Nu conteaza ca vei sta ORE IN SIR in trafic!!!Nu conteaza nimic!Casa pe pamant sa fie!

2.Obsesia televizorului. Romanul e devorator de televiziune. S-au facut niste cercetari si cica noi am fi cam cei mai avizi din Europa.Adica ne uitam cel mai mult la televizor.Si, asta e geniala,avem cele mai multe televiziuni! !!Mi se pare fascinant ca romanul este "europeanul" cel mai telespectator avand in vedere ca in Romania sunt,cu cateva excptii, cele mai imbecile si mai de prost-gust productii!

3.Obsesia Coelho.Daca n-ai citit Coelho…n-ai viitor frate! "Pai am citit Dostoievski, Tolstoi, Salinger,Marin Preda,Nichita Stanescu…" "Te pisi pe ei!Citeste Coelho!"

4.Obsesia tzatzelor.Aproape toti producatorii tv au urmatoarea obsesie:"Tzatzele aduc rating!" Si stiti ce e misto!Ca de cativa ani incoace s-a dovedit a fi complet fals.Oamenii au la dispozitie internetul pentru laba.Dai un click si gata!Cine dracu' mai asteapta emisiunea cu "Mama Natura".

5.Obsesia messenger.Asta e,totusi, un fenomen global.Pai daca a ajuns mama sa-mi dea buzz si sa-mi reproseze ca stau pe invisible…

6.Obsesia haiduceasca. Dupa o sticla-doua de vin si cel mai prapadit roman devine haiduc la orice nunta.Fura mireasa,cere rascumparari…Si dup-aia,haiducia maxima. "Pusca si cureaua lataaaaaa…". Apoi recunoaste ca
e impotent: "Ce barbat AM FOST odataaaaa…"

7.Obsesia auto.In Romania exista cea mai dinamica piata auto.Punct.Pe strazile noastre exista masini cum n-au vazut nic parizienii,nici londonezii…Punct.

8.Obsesia carnii din congelator.Cu toate ca au trecut 20 de ani de cand gasesti sute de feluri de carne si la 4 dimineata,romanul inca isi mai incarca pana la refuz congelatorul. Sa fie acolo…Cine stie…

9.Obsesia celulara.Pentru roman,telefonul mobil reprezinta un statement.Am vazut vanzatoare in magazinul Titan care aveau telefon de 3 ori mai scump ca al meu desi eu poate castig de 30 de ori mai mult.Asta e un mare mister.Cum ajunge un om cu salariu de 10 milioane sa aiba un mobil de 20 de milioane?Si sa dea beep cu el!!!!!!!

10.Obsesia "daca ala nu face,de ce sa fac io?".Asta de obicei e completata si cu o doza de mandrie:"Ce?Sunt mai prost?!" DA!

Sursa: Mail corporatist.

Scream and smiles

Azi te-as fute in cel mai pervers mod posibil. Si apoi ti-as spune sa-ti iei boarfele si sa te cari. Si sa-mi aduci inapoi acel cadou "special" atat de mutl gandit si trudit ca si cum azi s-ar implini fix 46 de zile de la ziua mea. Si te-as ruga impetuos sa te stergi la nas sau in alte crapaturi cu toate florile pe care le-a luat vantul de pe veranda mea, desi tu cu siguranta le-ai pus acolo. Si intr-o joi te-as invita la cina. Si ti-as da sa te indopi cu muschi tiganesc invelit in piept de pui si cu orez cu margarina.

Dar pentru unele lucruri timpul s-a scurs si s-a facut tarziu, iar azi am uitat sa-mi iau pastila de marti. Iar dl. Luca, clientul meu fidel din Bistrita, este mai cald la voce decat voi fi eu vreodata cerandu-mi iertare. Iti voi marturisi rubicond ca nici in dimineata aceasta nu m-ai satisfacut. Si ca oricat de bun ar fi gustul tau, e total nesatios: precum un ecler ranced intr-o cofetarie de cartier.

As vrea sa spun mai multe, dar nu e nimci de spus

E meci in Giulesti, in nocturna. Lumina de zi pana spre Cimitirul Clavin, unde sunt oameni calvini morti. Oameni cu fulare alb-visinii, cu steaguri, oameni linistiti, eu dupa tigari. Da, inca fumez. Stiam ca v-am frapat pe toti, iar voi stiati ca n-am sa ma las.
"Fight Club" pe una din Antene. Cu o privire la TV, cu una la Deea, a carei existenta nu o credeam BFL nu a mintit.

Revenind la malaxorul de pateu cu gust de Pall Mall albastru, nu portocaliu. Caut o amintire. Imi pun masca lui Macbeth. I-as fi smuls bratara acea galbena care nu se potrivea cu nimic din hainele lui. I-as fi smuls si hainele. Verific mail-ul la fiecare 10 minute ca si cum nu m-ar anunta pliculetul galben cand vine. Glaben, hahaha, culoare geloziei. Poate nu se va murdari ca si cea albastra.

Cand gasim persoana potrivita? Niciodata, pentru ca atunci cand o gasim, ne speriem ca niste adolescenti de propria pubertate. Si de cele mai multe ori suntem niste adolescenti cu vise atunci cand ea apare. Si visam o viata. Si viata vine. Si nu e cum o visam noi. Are repere fixe, protectie, amante, frustrari, neglijare.

Pierdem viata printre propiile degete si se scurge ca nisipul de clepsidra si ca apa de rau. Si se face mal. Si ne uitam la tot malul asta ca la vreo noutate ozn-easca, si scriem bloguri despre lucruri noi pentru ca lucrurile vechi au expirat.

"Cu fiecare despartire, o stea din cer se va aprinde. Iar eu voi stii ca ati facut greseala mea."

pact cu diavolul

Asera, in Bucurestii de Altadata. Ma plictisea cu comanda lui obisnuita: expresso lung si Pepsi Light. Oricat de mult mi-as fi alintat gusturile cu o cafea vieneza, ma multumesc cu vesnica limonada in timp ce ma joc cu lumina slaba prin parul lui si pe fata mea. Trucuri feminine si Clayderman.
Dupa cateva minute si tigari, se face proprietar pe bricheta mea Cricket. Ma lupt pentru ea. Rugaminti fierbinti, saruturi, jocuri de du-te vino. Ramane neinduplecat. Ii repetam : "Pana la un puct. Intelegere pana la tigarile mele."
Cu o zi inaine Scoica din Vama in lua interviu pentru Pro motivand ca eu sunt "cea mai inraita fumatoare" pe care o cunoaste. Ma pusese pe o banca la Antipa si ma punea sa fumesz tigara dupa tigara, in timp ce eu intarziasem deja la examenul de protocol institutional. Le spuneam ca tigarile sunt placerea mea personala.
Si acum, el imi cerea sa renunt la micul meu viciu la care tin atat de mult. Sting tigara. Ce vreau in schimb? O alta placere: pe El. Si pactul e incheiat. Atentia si timpul lui in schimbul plamanilor mei. Radeam cu subinteles ca va fi nevoit sa ma verifice mai des. Spune ca a inteles si ca se va conforma.
Acum se inplinesc 12 h de cand nu am mai fumat. E foarte greu sa scriu pe blog astfel. Parca nu sunt eu. Parca sunt lipsita de inspiratie si expiratie la fiecare punct de propozitie. Sunt goala. LA fel ca imaginea mea de aseara: camasa alba suflecata la maneci, pants negrii dantelati si fara tigara in lumina difuza de ceara. Aseara mi-am stapanit pofta de a respira tutun cu mirosul pielii lui. In seara asta pieptul mi-e apasat nu de maini puternice si rasuflari carnale, ci de dorinte interne si priviri crancene de la pachetul de Pall Mall la scrumiera, de la bricheta la tigari si tot asa.
Am facut pact cu diavolul plamnilor curati si al respiratiei proaspete. Unde e tigara sa o sarut?

Si te mai intrebi de ce

Mama ei de randuiala...

May I fuck you, dear sir?

Acum 2 zile m-am asezat pe recamier. El in patul meu fara cearsaf, cu ochii bulbucati in perna si cu bilele mai umflate decat globul ocular. Eu, vesela, energica si la menopauza lunara. El dezamagit, mirosind a Cuba Libre, imi marturisea ca ii place Bacovia. Eu radeam pe sub gene in amintirea lui Edgar Poe si in admiratia lui Minulescu.

Am cautat caietul verde cu inscrisuri pestrite de 2002. Citeam cu o voce fara culoare idei puerile ce denotau mare profunzile pentru o persoana fara buletin. Ma indragosteam de altul in fiecare saptamana, scriam poezii de dor si jale, de iubire si vesnicie, despre cum iubeam doi ochi caprui... pentru ca acolo unde nu e intristare, nu e nici lacrimi, nici suspine.
Acum, ma joc la extreme. E o zi... sau sunt 365 pentru mine si el. Revelionul pare departe. E bine si incepi sa-ti faci griji. Daca e prea mult, daca e prea putin, daca merge si ce nu merge?
Citemam amintiri pentru mine. Ochii lui se inchisesera si mai mult in perna portocalie. Imi aprind o tigara pe balcon. Somnoros se aseaza pe perna rotunda, langa mine. Imi povesteste un vers si o contradictie de autori. Ii spun ca e poezia mea preferata. I-o spun, i-o recit. Trecerea la adolescenta nu e tocmai un subiect incitatnt, ci are note de castitate si puritanism. Oricat de mult dorea sa-si apropie urechea de buzele mele si se desfata cu vocea mea, a fost sec in complimente: e sexy. Nu la fel de sexy a sunat gandul lui ce se termina cu noapte buna.

Simple Life

putina culoare pentru melancolici.

Sebach

Cineva ma tragea de perciuni si ma intreba de ce nu mai scriu. Spunea ca deshide blog-ul in fiecare seara cand ajunge acasa. Ma prefaceam ca nu il cred. Asa ca acest post este si o verificare a trgatorului de percuni. Ca de obicei, motivam lipsa de evenimente si inspiratie. De fapt, este vorba de prea multe evenimente, idei, pareri... and a lack of will.

Azi va voi povesti despre colegul meu de liceu, pe care il voi denumi generic Sebach. Sebach n-a sarutat niciodata o fata si priteniilui stiu asta. N-a avut niciodata o pritena si prietenii lui sunt mari ajutatori in a face "lipeli", dar numai sa se faca, dom'le. Sebach are masina, face accidente cu ea sa fie cool. Sebach are status cu contul lui de hi5 si are patratele facute la sala, ochelari D&G, parinti de treaba si bani de bere. Dar Sebach are un handicap: a intarziat cu fetele pentru ca a avut sprancenele unite. Si chiar dupa ce le-a pensat si au venit fetele la ziua lui, Sebach nu a pus si el mana pe ceva. Si-a luat ochelari retro si boxeri rosii, dar a continuat sa se puna in situatii jenante, sa fie ciuca misto-urilor si sa-si unduiasca complexul catre Politehnica.
Mi-a fost frica sa ii spun cum sunt priviti majoritatea politehnistilor si a it-istilor. Am tacut. Va afla singur.
Sebach merita o fata pe cinste.

era acolo

Dormea in fata mea, langa mine, atat de aproape, atat de usor. Ma uitam fix la ea. As fi vrut sa deschida ochii si sa o pot trage din patul ala prea mare si prea plin in camera portocalie. Ii urmaream linia corpului atat de lejera, definita in unduirea ei aproape de perfectiune. Inca ii puteam distinge culoarea pielii apropiata de exotism. Ii simteam somnul printre gene. .. gene lungi. As fi vrut sa pot sa adorm, dar ea ma tinea treaza in somnul ei.
M-am ridicat pe un cot sub pretextul ca e prea cald. Vedeam siluetele noastre in oglinda dulapului. Era prea buna, prea frumoasa, prea tacuta pentru mine. Se inatoarce. Ma apropii de urechea ei:
"Vrei sa te las sa dormi?"
Zambeste. Femeile au un zambet enigmatic in firea lor, dar al ei era prea departe. As fi vrut sa o pot fura pe balconul meu racoros, sa-i aprind tigara. As fi vrut sa nu bem vin.
Am stat minute in sir gandindu-ma "o pot atinge?". Eram un adolescent napadit de incertitudini, de prime dati, de nesiguranta cosurilor mele. Mi-as fi plimbat mana peste umarul ei, peste spatele ei, pe pieptul ei. Imi doream atat de mult sa o sarut. Am ajuns sa ma joc cu inelul de pe mana stanga, pe sub degetele ei mici si unghiile impecabil taiate. Le-as fi sarutat in semn de admiratie, de respect, de dorinta. Aveam buzele fine, moi, pline - stiam asta. Si atunci de ce nu puteam sa-mi iau privirea de la ele?
As fi furat-o in camera portocalie, m-as fi dezlantuit asupra ei, as fi condus-o cum nu am facut-o cu nimeni. Opream toata aceasta dorina din lipsa de moment, din lipsa de ceritudini ca un las ce stie ca poate pierde totul in fiecare secunda. De ce nu-mi spunea "nu, oprste-te"? De ce nu-mi spunea "da, ia-ma?". De ce tocmai eu ajunsesem sa descopar taine feminine?

"." si de la capat

Vreau o limita in tot ceea ce se intampla. Organizez programe riguroase, am grija ce si cat mananc, nu intarzii niciodata, n-am mai baut etilen glicol de mai bine de o luna, sunt cuminte si ma limitez. Partea scarboasa vine abia acum. Imi si place. O viata linstita de adult precoce, cu card si bonuri de masa, cu sex in week-end si plecari calme la mare sau la munte, fara dezmat, fara pasageri, fara nebunii majore. Cu programari la manechiura, cu shopping doar cand este nevoie, cu bune si mai ales cu rele, cu nepasare, cu prieteni vechi si dragi, cu timeing-ul meu, cu balconul scorojit si cu fluierul trenului de 6.30, cu Antena 3, cu pauze fixe, cu telefon monocolor, cu cercei mici, fara sutien, fara ochelari de soare, cu bronzu dus, cu parul cret.

E liniste.

Dive

Fac parte dintr-o echipa formata exclusiv din gagici, toate peste 25 de ani, unele casatorite, altele chiar cu copii, vreo 8 de toate la numar. Toate niste dive. Mai nou si-au ales nume de printese si de zane, printre care Ileana Cosanzeana, Zana Zorilor Desteptarea Florilor cu Aripi Desigur 2 Perechi, Salatica. Eu sunt Mica Sirena, atat mi-a ramas si mie, din lipsa de inspiratie. Problema este ca ne trimiteam vineri mail-uri semnadu-ne astfel, si am trimis din greseala si unui client. Asteptam reply-ul.

muult

Leila ma intreba acum vreo 2 saptamani de ce nu mai scriu. I-am raspuns vag ca nu am net decat de a Zapp aici unde m-am mutat si urasc sa scriu in Word. O scuza jalnica pentru faptul ca imi placea sa ma ascund.
S-au schimbat ceva lucruri de atunci, indubitabil. Mai nou se alearga in fiecare seara in parc cu castile pe urechi, VV nu a mai fost reeditata de peste o luna de zile si m-au promovat direct din training intr-un departament de dive.
Am fost parasita, dorita, rece, parasita din nou, inselata, am dorit in liniste, am obtinut intr-un final ce am vrut.
Voi reveni cu poze de pe Transfagaraseanu si de la Cetatea Rasnov cand s-o gandi Jorje sa vina la Bucuresti cu DVD cu tot.

deep, but true

Acest post e pentru cei ce blameaza, desconsidera sau nu inteleg relatiile la distanta. Pentru ca Gabi - al Ei- a spus-o mult mai bine decat puteam eu s-o fac... sau poveste cum un post face cat un blog.

despre ce vroiam sa scriu?

Ma chinui de cateva ore sa scriu despre ultima experienta la mare. O voi numi generic VV No. 5. Da, m-am dus din nou in Vama sa ma fure mangalezii. Da, pentru a cincea oara anu' asta la mare. (asa ca sa se oftice feta people)
Nu-mi dau seama de ce a devenit atat de greu sa scriu despre asta. Poate pentru ca devinde ceva obisnuita de week-end sau pentru ca space-bar-ul meu e inclinat spre dreapta sau pentru ca mi-e rusine sa ma laud pueril cum mergeam in zig-zag si incercam sa intru in alta masina. Sondez mai adanc. E de la febra musculara generata de prea mult volei cu baietii la fileu si lipsa sutienului ce mi-a fost instrainat saptamana trecuta.
Folositor ar fi sa vin cu cateva informatii utile pentru cei ce nu au prins inca algele intre dinti si soarele intre degetele de la picioare. VV No. 5 recomanda:
-Micul Mare din 2 Mai pentru mancare ieftina si buna. Şoni ramane doar de chill ca e calic la portie si scump la portmoneu. Cu atentie insa - carnea e calculata la suta de grame
- Noul El Comandante pentru party-ul de noapte. Are foc, plaja, atmosfera ca la carte, oameni frumosi dupa a doua bere si un barman englez. Locatie - in spate la Corsaru - urmati linia fumului.
- Tot in spate la Corsaru gasiti neschimbata Tequila Sunrise: metrul e la fel de ieftin ca si atmosfera peitenoasa. Cristi din Arad da shoot-uri moka.
- Masa VIP de la GuglaG.
- Mancarea de la pescari.
- Faleza inca neatinsa.
- "Centrul de lectura" marca Cotidianul de la Şoni
- Clatite la ora 3.
- Aftershock de la bulgari.

VV No. 5 va recomanda sa evitati:
- Stuf - fumat, plin de lume pestrita, servire tafnoasa, copii.
- Gulasul de la Şoni pentru ca desi e foarte bun, e prea putin.
- Sandwichurile alea minunate de pe ulita principala pentru ca sunt 9 lei in loc de 4, cat erau de 1 mai
- Expirat - only if it's a must, people are boring.
- Drumul in si dinspre mare.

Sunt multe repere pe care VV No.5 nu le-a inclus in repertoriu... dar sunte abia la a cincea editie.

Marketing - sa ne amintim de sesiune

Regulile de baza ale marketingului explicate amuzant de catre un profesor la Institutul Indian de Management din Ahmedabad (IIMA).

1. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si ii spui: "Sunt extrem de bogat. Casatoreste-te cu mine". Asta inseamna marketingul direct

2. Esti la o petrecere impreuna cu niste prieteni si vezi o fata superba. Unul dintre prietenii tai se duce la ea, arata spre tine si spune: "Tipul ala este extrem de bogat. Casatoreste-te cu el". - Asta inseamna publicitate

3. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si ii iei numarul de telefon. A doua zi o suni si ii spui: "Buna. Sunt extrem de bogat. Casatoreste-te cu mine" - Asta inseamna telemarketing

4. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te ridici, iti aranjezi cravata, te duci spre ea, ii oferi de baut, ii deschizi usa (de la masina), o ajuti sa urce, te oferi sa o duci pana acasa, dupa care spui: "Ca veni vorba. Sunt bogat. Nu ai vrea sa te casatoresti cu mine?" - Asta inseamna relatii publice

5. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Vine spre tine si iti spune: "Stiu ca esti extrem de bogat! Am vreo sansa sa te casatoresti cu mine?" - Asta inseamna recunoasterea brandului

6. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si ii spui: "Sunt extrem de bogat. Casatoreste-te cu mine". Tipa iti da o palma cat de tare poate. - Asta inseamna feedback-ul din partea clientilor

7. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si ii spui: "Sunt extrem de bogat. Casatoreste-te cu mine". Ea te ia de mana si te duce sa te prezinte sotului sau. - Asta inseamna dezechilibru intre cerere si oferta

8. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea dar inainte sa poti spune ceva, vine un alt barbat si ii spune: "Sunt bogat. Ai vrea sa te casatoresti cu mine?" iar ea pleaca impreuna cu el - Asta inseamna competitia pe aceeasi piata

9. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si inainte sa-i spui:"Sunt bogat. Casatoreste-te cu mine" vine sotia ta - Asta inseamna restrictia de a intra pe piete noi.


Sursa: de ici de colo... google.

word

Doriti o caFelaţie?

saşe, hoţii!

E a patra oară când merg anul acesta la mare. Şi a doua experienţă nasoală în Vama Veche, dupa ce de 1 Mai muncitoresc mi-am propus că nu mai am ce căuta acolo. Dacă data trecută m-am rezumat la 12 ore, desi plănuisemn 3-4 zile, acum am rezistat eroic 2 zile.
Iubesc săa îmî pun cortul pe plajă. Am fugit cu două prietene. Era ziua uneia dintre ele şi am sărbătorit-o în stil mare, cu low budget. Distracţia trebuie să recunosc că a depăşit limitele şi ne-am batjocorit corpul în jurul focului, în Expirat şi în Tequila Sunrise. Am întâlnit şi moldoveni de-ai noştrii din Galaţi, foarte petrecăreţi de felul lor, precum şi nişte vecini de cort foarte simpatici, ce ne sunt totodata şi vecini de cartier.
Da, veselia a fost în toi până pe la 3-4 cand am primit un telefon disperat: "Ne-au furat cortul". Am alergat către El Comandate, acolo unde obisnuiesc să îl pun de vreo 5 ani de zile. Rămăsese doar prelata (folia a doua) pe jos. Eram uimite. Nu-mi venea să cred pentru că de multe ori îmî lăsam telefonul sau portofelul pe plajă şi le găseam neatinse... şi acum nu mai era cortul... cu totul. Şi nu eram singurii. Unui vamaiot cu tradiţie de 15 ani îi zburaseră 2 rucsacuri. Şocul a fost destul de puternic, atât de puternic încât am început să facem haz de necaz. Găsim şi doi jandarmi, dar de acum nu se mai putea face nimic. Începem sa cercetăm zona, gândindu-ne că au renunţat la o parte din "bagaj". Găsim cortul la câţiva metrii distanţă- răvăşit. Spre fericirea noastră nu lipseau multe : salteau şi bagajele fetelor în siguranţă, doar rucsacul meu şi sacul de dormit făcusera picioare. Mă mir că nu ne-au furat salteau. Nu aveam nimic cu adevărat valoros în cort (nu suntem chiar inconstiente), dar rucsacul meu avea câteva haine luate doar cu o zi înainte, adică brand new. Mi-era ciudă. Şi mai ciudă cand la 4-5 se face frig si chiar începem să ducem lipsa sacului de dormit. La 10 realizez ca îmi lipseşte şi sutienul, nu că aş fi avut mare nevoie de el.
Probabil au vrut să il fure cu totul, au realizat că e prea greu şi au inhăţat ce era mai voluminos. S-a făcut mult haz de necaz pe tema asta. Bine ca nu s-a sfârşit mai rău. Şi de parcă nu mi-a ajuns adrenalina, m-am intors şi cu autostopul.

rebrand

Da, am schimbat templet-ul si puteam sa jur ca am salvat anumite "detalii". Am pierdut cate ceva din lista de blogroll. Daca sunt prieteni ce vor sa am ajute...

inca un post despre O-> 23+

(nu cm, ci primaveri)

Intrebarea intrebatoare cu iz de Pall Mall e daca acest gen de barbati se mai indragostesc, mai admira ceva, daca isi mai pierd capul workaholic din cand in cand sau daca stiu si altceva in afara de bani bucuresteni numiti generic leafa/smecherie/profit.
Si te intrebi la un moment dat pentru ce fac toate astea? O casa, o masina tare, o tarfa intretinuta, o lauda fata de fostul coleg de liceu? Nu va mai cobori nici un cap blond/roscat/brunet cu placere in genunchi in fata unui corp legumatic gol in momentul in care va cheli, va cumpara cravate verzi si va da anunturi la matrimoniale.
Aveam o vorba in copilarie: nu te indragosti de computeristi (nu exista IT-isti pe vremea aia, ci doar NSF si Age Of Empires), fotbalisti ( cazul grav e cel de microbist) si biciclisti (am iesit la o intalnire cu un pusti care isi tinea bicicleta in mana sau intre picioare, in loc de persoana careia i-a "cerut prietenia"). Acum, la 23+, lucrurile se schimba. Nu vrei un iubit workaholic decat daca tu te pregatsti sa te sfarsesti prin epuizare.
Atunci lucrurile erau mai simple. Stiai ca dupa replica, vrei sa fii prietena mea, tu spuneai ca te mai gandesti, el iti trimitea biletele amoroase care ajungeau pe la toata clasa, apoi te tinea de mana....si te saruta. Si tu te indragosteai si te scotea la Cico si la film si iti marturisea ca
"Esti o floare/ Esti un crin/ Esti parfumul cel mai fin."
Acum cunosti exemplarul de club (pentru ca numai sambata noaptea e si el liber si cheltuie 1/4 din salariu intr-un amarat de bar pe wisky cu Red Bull). Si iti povesteste ce a facut Lenuta de la HR si cum a incheiat el un contract dupa 2 saptamani de pressing si cum a uitat ca a dat o licenta, ca a mancat si el parizer cu paine si slana cu ceapa, si ca statea in camin. Nu, el e barbat, trebuie sa isi faca un viitor. Dar langa cine? Se trezeste din betia de munca pe la 30 de ani cand vede ca toti colegii lui se insoara, fac copii si il preseaza maica-sa ca vrea un nepotel. Si ia prima proasta disperata ca o ajunge menopauza si ramane fata batrana si apoi se intreaba mirat de ce divorteaza dupa 3 ani. Si iar munceste, pentru ca meseria e pentru el si bratara de aur si verigheta.

alte post-it-uri

...pe care nu le-am cumparat.
In sesiunea asta nu mi-am tapetat dulapul cu post-it-uri. Habar nu am cand am examenele. Multe proiecte nepredate. Multe absente. Carti necitite. Cursuri citite 20 de min pe metrou inaintea examenului... a venit caldura, floricele pe campii, hai sa le adunam copii.
M-am invatat minte de semestru trecut cand am luat 10 la mate si 5 la engleza. Chiar nu are rost sa te chinui sa dai un examen perfect, cand nu ai ajuns la nici un seminar. In principiu, asta se intampla, iar profesorii sunt mai "racoriti" in septembrie. Ca si mine, dealtfel.
Ne vedem la olimpiadele de toamna... really don't care, shitty attitude.

big fat day

... sau cum sa cutreieri Bucurestiul calduros (din epopeea Metrorex&RATB)

11.30 - toata lumea doarme. Apesi cu sila si durere in tastele albe-galbene.
13.00- Urasc 137. Pentru ca vine greu. Uneori vreau sa merg pe jos. Pacat de coloratii de la depozitul de bauturi alcoolice contrafacute de pe Str. Moinesti.
13.30- Intalnit propietar la Unirii. Foarte greu de gasit. Doua trenuri vin simultan. "La care capat al peronului esti? La ala cu reclama la Carrefour?"
14.00 - Treptele faculatii in Timpuri Noi. Xerox (cel mai fidel prieten al studentului). Primit telefon-oportunitate.
15.00 - Aviatorilor - delegatii.
16.30- Crangasi. CEC - cald. Mers o staie de 41 pe jos. Si mai cald.
17.15 - Plaza. Pierdut 137. asteapta 25.
18.00- acasa. cartofi prajiti. netul a picat. copiat.
20.00- Costin Georgian. Vazut baba, platit baba.
21.00- Dristor. Recuperat boarfe de la Lemouton, tigarit cu ea, povestit idile.
22.00- 1 Mai. Recuperat alte boarfe.
23.30- acasa. copiat din nou. Mecanic.
02.00- Taxi. Twice. Baut mult si degeaba. Barbati beti si urati. Prietene bete si amorezate.
06.00- Metrou Unirii...nu, am gresit statia, mergem la Universitate sa luam 137. Dat bani la copilu' ce dormea in pasaj. Pierdut 137. Batut in geamul autobuzului, zambit la sofer. Oameni din schimbul 3.
07.00- gasit regulament de ordine interioara.
08.00- salata cu prea multa branza.
08.30- cica dorm
09.30- cica ma trezesc
10.30- ajuns la Zetarilor cu tramvaiul 8. Pentru necunoscatori, in Ferentari. Pitoresc cartier.
10.50- 220 nu mai vine. Personae dubioase in jur. Pun mana pe telefon si incep sa sun cunoscuti sa ma calmez.
11.30- Real Berceni.....

and the story goes on....

Concluzia: la 6 in club, la 10 in Ferentari.

"Sa lasam lucrurile sa vina de la sine"

A fost o dicutie tarzie pe balcon, la un frappe (2, 3), o tigara (2,3), in Drumul Taberei, cu priveliste spre blocuri si pe blocuri. Nu ma bucuram de vreun mascul feroce, ci doar de colega mea de apartament.
Aleatoriu, voi incepe cu concluzia: "Sa lasam lucrurile sa vina de la sine" e o replica ce incepe sa detroneze orgoliul fastacit si nenorocit al cuvinetlor "Ramanem prieteni".
Barbatii cred ca femeile sunt de neinteles si se lauda ca ei sunt doar niste simple specimene ale rasei. Mancare +somn +sex. Nu zic ca noi nu suferim de complexul de a gandi prea mult, dar totusi, 2 pasi inainte si 3 inapoi nu obliga sa punem in functiune sinapsele. Concluzia si mai dureroasa: barbatii sunt si mai greu de inteles.
Si daca tot acest post a plecat pe dos, sa ajungem la premise.
Il cunosti, sunteti impreuna, il placi, il vrei des. Ti se spune ca il stresezi, apoi ca de ce nu mai dai nici un semn de viata, apoi ca e obosit si ocupat, apoi ca nu intelege raceala ta. Insista 30 de min sa iesi cu el in club intr-o seara de marti, pentru ca mai apoi sa dansezi singura si sa primesti mai multa atentie din partea privitorilor de decolteu.
Poate ne-am pierdut noi rabdarea, poate vrem sa se ajunga la declaratii si cuvinte dulci mai repede, poate suferim de lipsa de atentie si de prostie deoarece nu putem sa descifram un asemenea comportament.
Barbatii sunt un dus scotian. Cateva minute de caldura, de priviri bovinale, un sarut pasional - pentru ca mai apoi sa se retraga in traficul din Bucuresti, in proiectul de miercuri, in cochilia lui. Spargi nuca, mirosi miezul , pentra ca ulterior sa o scapi pe jos.
Au ajuns oare sa ne faca atat de tare la un nivel de PR si de negociere incat sa foloseasca metoda "good cop- bad cop"? 5 minute sunt prietenul bun, tot ceea ce iti doresti - 5 min sunt strain. Un week-end te rasfat, o saptamana te ignor.
Da cine ii mai intelege? Dar cine se mai chinuie sa ii inteleaga?

pitzipoanca

Va recomand cu caldua acest site in momentele de mahmureala, de plictiseala, de nautism perpetuum.
Probabil majoritatea dintre voi au avut sau inca mai au un cont de hi5 (hiV cum il catalogheaza un coleg). Aici veti gasi spuma manelistica, bamboo-istica si intretinuta, cateva specimene care provoaca atat o stare de repulsie, cat si una de amuzament.
Frumoasa e Romania, pacat ca e populata. Si e evidenta.

discutie

Discutie dupa examenul de filosofie ( pentru necunoscatori: Macoviciuc: prof. de filosofie, iar Dominic e asistentul de la seminar, iar Carlan e seminaristul de la ICRM, care a terminat facultatea in 2004):
lorelei: n-a mers cu copiatul
Ioana: stiiiu
Ioana: e, chelia lui e misto, o vad si-n toamna
lorelei: eh..lasa..am auzit lui k nu-i place lu Maco in sept pe la scoala
lorelei: poate poate
Ioana: daaa? adica trece si din pura mila? ca altfel mira-m-as
Ioana: adica na, i-am scris ce am inv pentru admitere
Ioana: sa dea domnul sa fie baiat cu simtul umorului
lorelei: am auzti k e
lorelei: deci..cum vrea el de'acum inainte
Ioana: si, desigur, l-am vazut pe dominic la costum. un castig spiritual avem si noi din examenul asta
Ioana: oare trebuia si noi sa mergem in fusta si camasuta?
lorelei: hai mei..nu vezi k il ajunge pe macoviciuc la chelie
Ioana: pai e filosof, ce mama ma-sii
Ioana: toti filosofii au chelie, de la socrate si pana la becali
lorelei: bei..eu is p jos
lorelei: ma faci si pun conversatia asta pe blog
Ioana: be my guest
Gabi: sa stii ca e adevarat cu chelia
Gabi: e de la scarpinat intens in cap
Gabi: dupa muste
Ioana: profnd, dom'le
Ioana: desigr, asta il pune in inferioritate pe carlan. dar carlan are camasa mov
Ioana: si mie mi-e somn
lorelei: dupa atata filosofie
Ioana: poti sa-i spui si-asa....desi, cand nu scrii sau nu gandesti sau nu te uiti in ochii lui maco, te cam plictisesti si te ia somnul
lorelei: ca la orice curs dealtfel
lorelei: nici o diferenta
lorelei: doar ca i-am simtit rasuflarea in parul meu
lorelei: si pe-a lu maco..si pe-a lu dominic
lorelei: mirific
Gabi: ai observat ca toate emoticoanele sunt chele?
Ioana: asta e geniala
lorelei: mei..unde bem p 8?
Ioana: in backstage?
Ioana: ala-mi place mult
Ioana: sau la naiba, in hawaii
lorelei: vedem vedem...8 e joi nu?
Ioana: vineri, cred
Ioana: da, vineri, atunci a fost rastignirea
Ioana: exista o corelatie
lorelei: niciodata nu e prea tarziu
lorelei: vedem vedem
lorelei: ne hotaram noi la fata locului
Ioana: da, true, daca mai avem cu ce vorbi
lorelei: oricum, fir'ar mama ma-sii de exam
lorelei: adik?
Ioana: adica in ideea ca acolo nu ma duc sa copiez din curs si sa pic implicit, s-ar putea sa imi ia o vreme pana sa imi recuperez graiul
Ioana: predictii, predictii
lorelei: inteleg..esti in recuperare. nici o problema. sa shtii k noi, cu totii, suntem langa tine (in aceeasi situatie)

post-it

S-au imputinat post-it-urile de pe dulapul meu. Erau 14, acum sunt doar 8, maine ajung la 7. Cine stie, cunoaste.
Oricum, faza cea mai tare a fost la examenul de management si marketing. Saru-mana electricianului din Polizu. Scriem noi timp de o ora pe lumina de discoteca, apoi juma de ora la lumina telefonului. Si nu-mi inchipuiam ca la primul meu examen serios as fi putut sa copiez atat de mult, inca din primele 2 minute dupa ce ne-a dat subiectele. Asa da, ma tot duc la examene la ora 16. Prost sa fi, noroc sa ai.

concert de vama

Da, a fost concert Vama in Becker Brau. Si nu m-am dus. Da las' ca s-a dus Tariceanu si pentru mine, sa-i fluture Chirila prezervativul pe sub nas. Poate asa afla si el cat de nasoala e viata in Bucuresti si cat de greu o duc studentii. Si sa-i stea in gat aia 30 de lei pentru bilet, pe care amaratii de bursieri cu dor de vara i-au platit.
Pacat, imi placea de Chirila cand inca mai bea vodca. Vama, aia Veche, ramane trupa mea de suflet. Frumos artist Chirila asta, pacat de omul din spatele lui.

asaltat de elodia

Din ciuda de a nu invata ieri, desi azi am examen, am incercat sa gasesc scuze mai mult sau mai putin fiziologice pentru a ma eschiva. Trebuie sa recunosc totusi ca desi profesorul este extraordinar de plictisitor, cursu de "Conflicte in comunicare in secolul XX" este mai mult decat interesant, apropiindu-se de un roman beletristic. Incepe sa-mi para rau ca nu l-am onorat pe domnul Hilhor niciodata cu prezenta.
Revenind, printre mancat, fumat, jucat remi, am avut si curtoazie sa ma uit la tv in camera Andreei. Patul incomod, televizorul prea intr-o parte, muzica din dormitor prea tare, dar n-am ramas neatacata de subiectul "Elodia". Din fericire nu era unul din multe episoade de pe OTV, ci tocmai faptul ca domnul Cioaca era arestat preventiv (adica reprezinta pericol social) pentru violarea corespondentei (electronice) a sotiei lui.
Cu adevarat ca nu exista lucruri mai tampite in Romania. In primul rand, cum dovedesc domnii procurori ca adresa de e-mail apartine celei mai cunoscute persoane din Romania la ora actuala? Cum dovedesc ei ca acest blog pe care scriu nu apartine Elodiei? Cum dovedesc ca i-a spart parola si nu chiar domna avocata i-a dat-o de bunavoie? A trimis plangere din Dubai sau de sub pamant cumva? Elodia e secret national, incepe sa concureze pe Google cu NASA. Si lap-top-ul respectiv, si hard-ul, si domeniul de internet....alea ale cui mai erau?
Macar Al Capone a fost acuzat pentru evaziune fiscala.

mila

mila

ce frumoase erau

nice to meet you

X: - Buna, eu sunt x.
Lorelei: - Lori.
X: -Cuuuum?
L: -Lori, de la Lorelei.
.....
X:- Cum? Lorelei?
L:-Da.
X:-Chiar asa te cheama, Lorelei?
L:- Da.
X:- Asa scrie in buletin?
L:-Da, vrei sa-ti arat?
....

Parinti inspirati, ce mai! Se intampla des si se citeste .

The Chemical Brothers - The Salmon Dance

sammy the salmon...fascinating

guest

E 2 si mi-e foarte greu sa ma apuc de curatenie. Maine am musafiri veniti de departe. Maine la 10 la aeroport. Mi-e greu pentru ca inca n-am iesit din blugii imprumutati de la Kramela si am vizionat cateva ore "Dansez pentru tine", incununate cu pauzele publicitare cu tot.
Am intalnit azi un vechi amic (a decazut de mult din stadiul de prieten). E la Academia Militara si inca nu i-au spalat creierul. Imi place de tipu asta intr-un mod ironic: are atatea planuri de viitor, cica el vrea sa isi depaseasca limitele. Imi zice ca daca isi ia doctoratul castiga zeci de mii de euro si ca dupa 3 ani va avea 6.000. Ma prefac ca il cred, fara a ma chinui sa verific din 3 surse. La fel cum m-am eschivat si in momentul in care imi povestea in iulie ca vrea sa plece in Tahiti ( nu ma intelegeti gresit, tipu' e bazat...pe taica-su desigur).
Moi: Ei.... si unde ai fost vara asta?
BFL( Big Fat Liar): Aaaaa, in Bucuresti.
Moi: Vai, ce frumos. Dar cum a ramas cu Tahiti?
BFL: .....
In fine, cica pleaca in Anglia, cica are prietena roscata care l-a adus cu masina, cica stie un centru de masaj extraordinar, cica... astept momentul in care imi va destainui printre felinare ca are acasa sabia lui Excalibur. N-am inteles motivul pentru care incearca atat de mult sa epateze in fata mea. Si oare numai in fata mea? Oare rezida dintr-un sentiment de inferioritate, lipsa de atentie sau, din contra, obsesia de a fi mai bun, mai sus, mai apreciat pentru ceea ce mosteneste.
Dicutie plictisitoare despre facultate, noroc de atmosfera de Green Hours. Pacat de chelner care nu se pricepe la calcule, incarcandu-ne nota cu 150 de mi.


... dar in timpul scrierii acestui post am reusit sa fac curateneie. e deja 3.

clar....

Nu's prea plină de mine, mi-e doar prea silă de voi.

cu mutumiri lu' Anuţa.

tot un neam de ciobani

Iliescu are blog. Si Nastase are blog. L-am cautat pe Basescu, dar in zadar. In mod ciudat mai functioneaza aceste campanii electorale. Ma intreb ce adjuvant le scrie. Si cum pronunta nea' Nelu blogăr sau sain in..-. şi cum se plimbă el modest prin blogosfera şi ce conexiune are la Palatul Parlamentului. Oare îşi scrie posturile în timpul şedinţei de la Seant?
Ce vremuri frumoase când mă întrebau prietenii ce e ăla blog şi cu ce se mănâncă....
Si cu multumiri lui Gabriel, care m-a atentionat ca pana si PAPA are blog, cu tot cu fanclub.

#101

Cu al 101 post tind sa concluzionez ca am o preferinta explicabila insa in a scrie pe blog in momentele in care sunt singura in casa si ploua afara. Am de ales in urmatoarele 6 minute daca sa mai downloadez niste comedii romantice de pe dc (cu finaluri atat de predictibile) sau sa ma vad cu un vechi prieten undeva prin Rahova, la capul lui 32.
Aseara am fost cu Lemouton in Expirat si ne-am viciat de pe scena in multime, de la buda pe coridoare. N-aveau Aftershock. Am indepartat bajetii prea inistenti spunandu-le ca suntem pe invers (alte scuze nu erau capabili sa accepte). Oricum, trebuie sa repetam figura.
Am pornit sa scriu acest post ca o concluzie dalmatiana la scurta si anosta viata a blogului. In schimb, imi revin in cap cateva replici despre indiferenta, plictiseala, dezinteres, pe care le-am aruncat direct in piept unei persoane, ieri seara. Incercam sa gasesc cauza acestui ciudat sentiment pe care nu ma asteptam sa'l intalnesc vreodata in cazul lui. In mod ciudat, insa, plictiseala nu vine din dorinta de lucruri noi, ci din dorul celor vechi. Lipsa de energie nu e doar un fapt metafizic al lenei, ci lacuna unui impuls-fulger sau al unui entuziasm peren. Poate e de la vreme: "vreme trece, vreme vine..."

cativa draci si repulsie stomacala

Incercare de post de acum 2 saptamani:
As sparge muia cuiva in seara asta. Nu e doar un instict animalic, ci stiu in botul cui se opreste pumnul. Un "supra-elevat" mi-a replicat ca demersul meu intr'ale invataturii e inutil, ca de ce dracu nu ma angajez acum, ca de ce ma incapatanez sa urmez doua facultati si de ce stau pe banii altora. Atat de extern vietii mele un nimeni sa-mi afirme ca sunt useless.

Continuare:
Am discutat cu Supra-elevatul, mi-a marturisit ca asa e el: spune ce gandeste... daca gandeste. Prea franc pentru relatii publice, prea nesimtit pentru modestia mea provinciala, prea... si ma opresc aici.

rupt

Cica la Bacau ninge. Cica si in alte parti. Asa a zis tanti de la Stiri.
Casa e un dezastru si se plimba cineva in slipi si tricou. Momentele in care vasele trebuie spalate, pet-urile aruncate si cand afara ploua nu suna deloc promitatoare. Mi-am pierdut pe undeva conserva de pateu si visam sa plec la Paris in primavara. Colega e suparata. A plecat in ploaie dupa zacusca si salata beof. Geanta grea. Trebuia sa o ajute un cavaler.
Nu mai inteleg unele persoane. Ori se straduiesc ele sa se faca neintelese, ori am pierdut eu din profunzime sau din superficialitate o parte din latura lor cvasi-umana. Trec si vin. Unele lucruri aveau insemnatate in copilarie: "buna, vrei sa ne jucam?" erau cuvinte pe care le cantareai timid cateva secunde si iti ramaneau intiparite o dupa-amiaza intreaga. O noua cunostinta insemna o noua lume, un nou prieten. Acum parca cineva scobeste in interes ca prietenul meu, Costin, in branza si incepi sa te indepartezi tot mai mult de om, de prieten. La un moment dat apari atat de diferit incat lungimea aceea de unda se masoara pe latimea nasului, iar singuratatea devine apropiere doar pentru acea persoana.
Scrisesem demult intr-un jurnal printr-a 6-a ca viata e ca o nuvela, a real-life-novel (scuza-ti-mi inductia mai mult puerila decat puritana). Asta care va sa zica e decisa de persoanele din jurul nostru, esenta sta in caractere, nu in ceea ce faci. Reziduu de cuvinte devine irelevant pentru ca esti ceea ce esti doar prin persoana ta, nu prin ceea ce faci. Roata in schimb se invarte si imi demonstreaza ca totusi Negruzzi a trait acum vreo 3 secole, iar valabilitatea lui nu se va ridica niciodata la nivelul universal al lui Hamlet, asa cum se mintea Calinescu.
In concluzie, ramane pana la urma existenta "cevaului" in detrimentul persoanei, asa ca oamenii se scurg lasciv in jurul tau... doar ploua afara.

de la agonie la extaz...

Ieri in cinci minute am supravietuit celei mai confuze stari in care se poate afla un om. Sa simti ca totul est pierdut intr-o clipita de secunda, la un simplu telefon. Apoi sa te sune din nou, sa-ti spuna ca desi esti un prost si o ironie a sortii, nu e totul pierdut. Pur si simplu te golesti in interior si apoi ti se ridica o piatra de pe inima si nu te mai sufoci... rasuflii greu, dar respiri.
Am uitat multe lucruri si poate si ele m-au uitat pe mine de cand sunt aici. Cine spune ca facultatea e libertate se inseala. Da-ti-mi o mana de timp.
Imi voi cumpara un bilet cu destinatia "oriunde" cu ultimii bani de tigari. Si daca aseara am baut vodka, garonne si vin, nu inseamna ca n-am avut mintea libera si constiinta descarcata sa inrosesc receptorul. Si am repartitoare, e atat de cald.
Incep sa urasc cuvantul "proiect", din toate punctele de vedere: management de proiect, proiect la nu stiu ce obiect abstract ce tine de teoria comunicarii, proiecte de viitor, planuri, liste de facut, post-it-uri de lipit, agrafe de cumparat, proiecte, proiecte, proiecte. Prea multa organizare si atentie cand cineva imi spunea ca gandirea inseamna entropie, iar raspnsul ordine.
Imi placea proiectul Apa Nova, desa ma indoiesc de radacinile lui reale. Frumos, subiectiv, simpatic, dar oare putem iubi orice, nu doar Bucurestiul daca ne impinge cineva de la spate, ne impulsioneaza, ne face un site, putem sa iubim daca ni se prezinta un proiect atragator?

wonderwomen

Da, stiu, n-am scris de mult, blogul a cazut in dizgratie, nu l-am mai pus la status sa ma urce lumea in top, dar am facut lucruri interesante.
Si ca orice provinciala careia i s-a reprosat deja ca are accent si se mandreste ca e moldoveanca (i'm crazy) mi-am luat si eu bagajele in pungi de rafie si mi le-am deplasat undeva la marginea Bucurestiului, "oleaca" mai departe de Titan.
Ma mandresc cu balconul mai mare decat bucataria pe care stau ca la terasa la frappe ( mi-am gasit shaker, finaly), la parter, intr-un cartier verde de mosnegi, care se benocleaza deoarece n-am inca perdele , si cu o proprietara care verifica de 5 ori pe luna contoarele.
De ce spergirl, insa? pentru ca se benocleaza lumea la mine cand le spun ca fac 2 facultati la zi si am si job. Deci nu-mi dati peste nas cand va mint ca sunt ocupata. Un tip mi-a propus ca imi da el salariu minim pe economie si bonuri de masa daca as putea sa petrec cu el macar 4h/zi. Nu accept nimic fara telefon de serviciu si masina cu sofer.
Acum ca ati inteles mesajul, revin cu posturi cu impresii cat de curand.

absinth

Fiind o fana infocata a shot-urilor (nu ma dau in vand dupa cockteil-uri si bere), m-am incalzit cu cateva tequila (vreun metru cam asa) in noaptea de 18 spre 19 ani, la Expirat. Ulterior am decis sa beau si eu faimosul absinth, atat de ilegal si de interzis in unele state. In schimb, tipa de la bar, dealtfel foarte draguta, mi-a recomandat Aftershock. Pentru doritori, vi'l recomand si eu. Este perfect pentru ziele de vara sau cand esti foarte incins.
Va recomand varianata rosu, cu aroma de scortisoara. Nu uitati sa trageti aer pe gura dupa ce il savurati.
p.s. Am baut si absinth dupa: foarte puternic, foarte nasol ca si gust.

inca un an in vama veche

Am fost in Vama. Nu pentru ca mi se pare urban trendy, nu pentru ca nu aveam bani de hotel, nu pentru a ma imbata sau pentru a ma da mare rocker. Doar pentru ca merg acolo de foarte mult timp si in fiecare an plec cu nostalgia de a gasi acele valori pe care le-am gasit la inceputuri, cand lumea chiar intra in vorba si statea cu tine la foc, cand se mai putea auzi chitara pe malul marii fara a fi acoperita de multitudinea de volti, cand lumea era buna si calda.
Am observat o faza in cele 2 saptamani pe care le-am petrecut pe litroral. Eram la Stuf, beam cafeaua de dimineata (nu pentru ca mi se pare la moda, ci doar pentru ca e singurul loc unde gasesti cafea la ibric). O domnisoara cu prietenul/iubitul/sotul s-a asezat langa noi, avand o portie de clatite in mana. (faimoasele Ciori din Vama...sau o fi fost o Dansa-n-Transa). Barmanul, ala angajat de Ovidiu caruia desi ii spuneam "buna-dimineata" si "multumesc" de fiecare data, nu mai primeam raspunsuri, se rasteste la ea cum sa plece de acolo si sa nu-i murdareasca lui masa. Am ramas intrigata.
1. pt ca acolo sunt cele mai mizerabile mese din Vama
2. pt ca nu avusese timp nici sa-si ia o cafea de la bar
3. s-o fi gandit vreo secunda ca poate va arunca hartiile la cos?
4. pt ca anii trecuti eu mancam iaurt cu rosii si parizer fara sa comand nimic
5. si mai ales pentru ca nu e acesta felul de a atrage atentia cuiva
6. poate nici nu le manca, poate doar le puses pe masa
7. pentru ca daca as fi fost eu in locul ei, i-as fi futut una direct in moaca.
In schimb tipa s-a dovedit mai doamna decat credeam, s-a ridicat, s-a apropiat de el si i-a spus: "Nu cred ca acesta e modul de a vorbi cuiva. Poate nici nu vroiam sa le manac. Puteai cel mult sa vorbesti frumos."

Am ramas masca si a doua zi mi-am mutat cafeaua la Papa la Soni. E expresso, dar macar e umbra si liniste.

.

Pentru ca a amutit o sala intreaga la Noaptea Publicitarilor.

n-a fost sa fie

Am crezut ca ma ghidez in viata dupa motto-ul asta, dar m-am inselat. Poate am crescut mare si am inceput sa fac si eu alegeri tampite precum adultii pe care ii uram. Aleg siguranta, in locul fericirii pure, aleg sa rezolv lucruri in propriul apartament insalubru din Bacau, in loc sa plec draqlui la mare, aleg sa stau in casa in comoditatea patului in loc sa ies la o terasa, aleg sa port umbrela, pantofi si geanta, aleg pe cine nu simt si poate nu trebuie....

...the love story... it's just a story...

Nu mai exista povesti eterne de capa si spada, de dragoste neconditionata si fara obligatii. ...si acum vesnica intrebare retorica...au existat vreodata?
nu e drept.

pentru ca e...buuuna

Desi nu agreez absolut deloc reclamele la masini, in special cand se plimba vreuna pe nu stiu ce meleaguri paradisiece si lumina in camera e trecuta prin zeci de filtre.Eu nu numai ca nu voi avea o asemenea masina, dar cum dracu' ajung eu pe Coasta de Azur sau prin Marele Canion. In schimb, ador reclama asta. Multumiri celui ce mi-a aratat-o.
Plus ca italienii s-au dovedit a nu fi chiar atat de prosti pe cat (inca) ii cred.

the flooooood

I'm the queen of the floods.
In timp ce am ucis-o pe notara de sub mine, prima oara cu furtunul de la masina de spalat, apoi cu nu stiu ce teava sparta care se presupunea ca face condens, intr-un final am castigat definitiv razboiul prin refularea chiuvetei din bucatarie.
Dupa indelungi chinuri, abateri si eschivari, mi-am facut curaj sa intru in bucatarie. Pentru asta ii multumesc prietenei mele (al carui nume nu'l voi mentiona deoarece e destul de populara in randul bajetilor), ce mi-a lasat timp de mai bine de o luna o cadita cu vase la inmuiat. Costumata cu manusi (roz!) d'alea de latex cum purta un personaj de pe Cartoon Network, am trecut cele mai crancene odoruri si cele mai verzi-maro-galbene..aaa??...chestii. Totul e ok, pana in momentul in care din chiuvete curge apa: robinetul inchis, vase in chiuveta...what the fuck? Scurgerea infundata si toata apa imputita de la toti cei 9 vecini de deasupra mea se revarsa in bucatarie. Si dai cu galeata, si da'i cu mopu...si da'i si lupta. Infruntare crunta timp de 12 ore, pana in zori. Cheama administrator, cheama instalator, primeste telefon de amenintare cu judecata de la madam notarita, suna proprietarul... si toata casa rasturnata pe jos.

... ce bine ca ma mut. din pacate tot la primul etaj....

everything down

Blog-ul asta a cazut vreo 400 de locuri de cand cu examenele astea. Ma indoiesc ca cineva i-a mai simtit lipsa si nu-mi ramane decat sa'l resuscitez.
But first, sa ma laud ca se holbeaza lumea la mine cand le spun cat am luat la bac. Emotia a fost atat de mare incat am pozat listele si m-a sunat profa de chimie sa ma laude (p.s. Rozik e teroarea liceului de vreo 20 de ani). Nu ma asteptam avand in vedere ca mi-am bagat picioarele si cu minumum de stres 2 luni inainte de examen am stat doar prin bucuresti... just havin' fun.
Si metoda asta cu invatatu' pe ultimii zeci de metrii funcioneaza negresit. Doar doua zile de invatat pentru admitere si m-au facut studenta. Am inteles ca voi fi dezamagita de facultate: profi ce nu vin la cursuri ca au nush ce treaba au pe la interviuri, tot felul de tipe cu fite si cu aere de PR manager doar pentru ca au ochii verzi si tate mari, multa comeptitie si tupeu jegos improscat cu noroi. Ce mai, mediu perfect pentru a te pierde in sfidare si nesimtire, uitand totalmente de atmosfera de studentie.

Momentan arunc saci intregi de haine, carti si nimicuri in dorinta absurda de a ma muta. Vand mobila, tablouri, paianjeni, pana si pe Wisky (the parrot). Pentru doritori, ma gasiti pe mess - TOTUL LA PRETURI DERIZORII-.

...nu mai scriu

..pentru ca am bac.(stop) revin dupa.(stop) cu rezultate sporadnice sper.(stop)

mi te bocesti

"Mi te bocesti" nu e o replica pe care sa o zici atunci cand te doare, atunci cand suferi, cand vrei sa'l faci sa inteleaga unde greseste. A varsta cateva lacrimi fara minimum de isterie feminina nu e un moment in care sa o blamezi ca e femeie si ca simte si ca o doare.
Mi-a zis cineva demult ca pe el plansul nu'l impresioneaza. Apoi a inceput sa simta si si-a retras afirmatia. Lacrimile persoanei iubite nu sunt bocetele unei necunoscute ce jeleste la stirile de la ora 5 tragedia unui var de'al treilea si nu sunt crize feminine cu vorbe ascutite si enervante... sunt pentru ca ii pasa, pentru ca ai facut-o sa treaca peste nesimtita de indiferenta si pentru ca nu i se mai pare patetic sa fie slaba, sa-si deschida tampitul ala de suflet...
"Mi te bocesti" o face sa inchida, sa te trezesti a doua zi dimineata langa un cadavru rece fara priviri, fara "buna-dimineata", fara sarutul cald de ieri. Si o face sa-ti sufle pasiva in fata un infinit "Nimic" daca vreodata o vei mai intreba "Ce se intampla?". Ati spune ca e visul oricarui barbat sa-si ridice povara asta de pe suflet, sa evite discutiile incepute cu "Trebuie sa vorbim..."... da, e visul celui plictisit, celui carui nu-i mai pasa, celui care isi scrie pe frunte "nepasator"...nu e visul lui.

catastrofa

Las prapad pe unde trec. Ranesc oameni in jur, distrug lucruri casabile de care ma impiedic, dezamagesc si tradez increderi. Sunt o calamitate.
In ultimul an am primit de mai multe ori replica: "esti periculoasa". Si nu la modul penal de fite intretinute, ci "eu trebuie sa ma grija sa nu ma apropii de tine ca ma distrugi". Si totusi constienti de pericolul iminent care se abate asupra lor, se baga si se lasa purtati de val ca si cum nu le-ar ajunge doza de adrenalina din glanda suprarenala.
Ce dracu' te atrage la ceva ce te raneste, ce te lasa cu ochii in soare, ce te desparte in molecule individuale si iti face frectie cu acid pe spate? De ce sa te bagi intr-o chestie ce te face sa urli apoi ca un caine schingiuit si te seaca de orice energie? Si totul nu din incostienta, ci innodat si incurcat in propriile ite, din "nu stiu de ce...", din "nu trebuia", din "stiu ca e gresit, dar..."
As putea sa scutesc de tot acest calvar si sa ma izolez sub propriul cearsaf ca ciuma bubonica, ar putea sa nu-mi mai pese ca focul arde si sa va tin in costume ignifuge, as putea sa port inel pe mana stanga sau sa merg cu o punga pe fata sa ma loviti cu pietre...

...dar eu v-am avertizat.

post

"Scrie!"
"Poftim?"
"Scrie un post."
"De ce?"
"Nu conteaza, scrie!"

Mi-e dor de mare si de senzatia de a fi curat tot timpul. Si nu-mi plac sandalele cu platforma. Azi am mancat sarmale. Scriu de la un laptop. Gresesc tastele. Sexul e bun, dar la fel. Cineva m-a mazgalit cu pixul pe sanul drept. ..and another bad hair day. Trebuie sa ma tund. Vreau sa plec la Paris in primavara. Port un inel de la o fata. Mai am o singura pereche de blugi purtabili. Nu vreau sa ies in club, desi e sambata seara. Beau Prigat de struguri in amintirea vinului demi-dulce. Stau cocosata. Vreau sa termin cu examenul si cu totul. Vreau sa il vad, sa ne vedem, sa simtim din nou. Miss ma girlz. Dorm pe saltea. Am ajuns la nivelul 6 la un joc tampit. Trebuie sa-mi refac unghiile. Maine e duminica si urasc ziua de duminica pentru ca imi aminteste ca a doua zi e luni. Nu fac nimic de apreciat asa cum pe vremuri mi se zicea "bravo". Am cazut in mediocritate. Pierd....

...mda

In ultima vreme obisnuiesc sa dezamagesc oamenii din jur. Si in mod ciudat, ajuge chiar sa imi pese pentru ca repulsia nu se manifesta la nivel de unic individ, ci la nivel de masa. Nu se asteapta prea mult de la donshoara, doar ca se pare ca lumea e mult mai intransigenta decat o cunosteam, si mult mai mofturoasa si pretentioasa. Sau dorinta de a ma face agreabila e atat de mare, incat am ajuns sa imi pese ce crede lumea... dar lasa ca le trece.