... n-ar trebui sa stiu. Batea lumina perfect prin draperiile protocalii. Era cald. El isi admira motorul de la etajul 6. Ii rugam sa traga draperiile la loc. Soarele se reflecta in folia de aluminiu din geamul vecinului de vis-a-vis. In bluza bleu a la Marc&Spencer de care imi bat joc ascunzandu-mi genunchii sub ea, nu credeam ca voi fi atat de linistita.
Marin Preda spunea ca atunci cand te desparti de cineva, initial esti in stare de soc si nu simti nimic. Ca si cum ai fi rece, de gheata, ca si cum nu ai realiza ce se intampla. Probabil ca nici nu o faci. E gol.
Ma uitam fix la cureaua mult prea stramta si la nasturii camasii. Intotdeauna aveam senzatia ca se incinge prea tare, dar credeam ca am suficient timp sa i-o spun. Raspund cu un bine sec, cand tot ce aveam eu in cap era fresh fresh start. Eu ziceam bine, gandeam da, simteam nu.
Am impaturit toate rufele in dulap. Credeam ca o sa folosesc patul. dublu. Cand dorm singura, ma astern ghemuita in coltul peretelui. Desi mie imi place la margine. Azi-noapte am dormit de-a latul patului. Noroc de zana mea cea buna.
Am recapitulat lucrurile ce trebuie facute dupa. Am fost prevazatoare. Am fixat repere in caz ca nu va mai fi. Ma indoiesc ca se vor respecta.
La Rasnov se sare de la 45 de metrii cu coarda elastica pentru 50e. Iar o casca proasta de motor tot atat e. Benzina e in jus de un euro, iar un ambreiaj nu poate fi scump. Sexul e gratis, dar prea tarziu. Si inca nu m-am apucat de cautat incarcator pentru I-Pod Nano.
Zana isi bag picioarele in rasa masculina. O fac si eu de luni incoace. Ma uit buimacita in agenda telefonului. Corpuri pe care altadata le-am dorit acum imi provoaca sila precum o tequila fara sare si lamaie. Si uneori visez la Expi... si la mare. Cum as pleca o saptamana la mare sa vad porumb cu 5 RON.
Acum vreau doar sa treaca timpul pe langa mine. Mai repede.
Se afișează postările cu eticheta haotic si aleatoriu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta haotic si aleatoriu. Afișați toate postările
joi, iulie 23, 2009
miercuri, iunie 24, 2009
Trust a nympho
Plecasem de la premisa că nu am mai scris de mult. Venise chiar replica: "N-ai mai scris pe blog." La care raspundeam, păi n-am mai avut chef. De povestit si de bagat la amalgam au fost multe:
- am schimbat un parameci corporatist pe o adevărată hidră de Pipera ( de nevoie, nu de voie, că trebuie să simtă şi românu' cât de mic criza dă bani un pic)
-am prins vreo 2 mări (fără a număra cea bulgăreasco-mucitorească), o Mamaia şi o Vamă, cum îi şade bine corporatistului boem.
- am mai sfârşit o sesiune şi mă pregătesc psihologic pentru cea de toamnă, unde se vor număra mulţi boboci
- am dat şi de-un munte cu prea mult alcool şi cu o sinceritate debordantă ce s-a sfârşit cu confisiuni lacrimogene şi cumpărarea de la un ospătar a unei brichete la 4 noaptea cu 5 lei.
- mă las de fumat cu plasturi şi gume ( ştiu, va dezamăgesc din nou, dar cică de data aste e pe bune. Mă las de toţi 100 de ron aruncati pe Nicorette)
- prima experienţă de couchsurfing cu un malaezian tzuper
...aaaa, şi nu mai ştiu că n-am mai scris din aprilie şi I suck. big time.
Trecând de briefing, vroiam sa vorbesc de încredere.
Îmi amintesc că acum vreo 2 ani îmi sunam marea iubire beată şi înduioşată de o sticlă de Unirea şi îi urlam în receptor că relaţia noastră nu are nici un viitor. Aveam o aură de drama queen, cu motive kilometrice.
Acum mi se scuipă în faţă de o şi mai mare iubire că nu poţi să te indrepţi către nimic dacă nu ai încredere, dacă faci scenarii de la primul apel nepreluat şi că dacă te-ai lăsat de fumat nu însemnă că te poţi lăsa şi de futai.
Precum o proasta disperată mă întrebam încotro să te îndrepţi, unde?... dar mai ales unde este încornoratul întruchipat care învaţă miercuri seara pentru un examen de duminică şi nu răspunde la telefon la ore de scris pe blog.
- am schimbat un parameci corporatist pe o adevărată hidră de Pipera ( de nevoie, nu de voie, că trebuie să simtă şi românu' cât de mic criza dă bani un pic)
-am prins vreo 2 mări (fără a număra cea bulgăreasco-mucitorească), o Mamaia şi o Vamă, cum îi şade bine corporatistului boem.
- am mai sfârşit o sesiune şi mă pregătesc psihologic pentru cea de toamnă, unde se vor număra mulţi boboci
- am dat şi de-un munte cu prea mult alcool şi cu o sinceritate debordantă ce s-a sfârşit cu confisiuni lacrimogene şi cumpărarea de la un ospătar a unei brichete la 4 noaptea cu 5 lei.
- mă las de fumat cu plasturi şi gume ( ştiu, va dezamăgesc din nou, dar cică de data aste e pe bune. Mă las de toţi 100 de ron aruncati pe Nicorette)
- prima experienţă de couchsurfing cu un malaezian tzuper
...aaaa, şi nu mai ştiu că n-am mai scris din aprilie şi I suck. big time.
Trecând de briefing, vroiam sa vorbesc de încredere.
Îmi amintesc că acum vreo 2 ani îmi sunam marea iubire beată şi înduioşată de o sticlă de Unirea şi îi urlam în receptor că relaţia noastră nu are nici un viitor. Aveam o aură de drama queen, cu motive kilometrice.
Acum mi se scuipă în faţă de o şi mai mare iubire că nu poţi să te indrepţi către nimic dacă nu ai încredere, dacă faci scenarii de la primul apel nepreluat şi că dacă te-ai lăsat de fumat nu însemnă că te poţi lăsa şi de futai.
Precum o proasta disperată mă întrebam încotro să te îndrepţi, unde?... dar mai ales unde este încornoratul întruchipat care învaţă miercuri seara pentru un examen de duminică şi nu răspunde la telefon la ore de scris pe blog.
duminică, aprilie 12, 2009
Malaxorul de pateu
Sunt momente in care realizez ca nu am malaxat de mult pateu precum nu m-am zbatut lacrimogen-futuristic in patetic.
Am schimbat apartamentul si ma simt ca si cum l-as fi cumparat. Aveam de mult vise cu un dormitor portocaliu. Acum am, iar patul mai mult decat dublu acopera nesimtit 3/4 de camera. Intim, as putea spune. Iar zana e blonda si imi place. Cu incetineala moleculara incerc sa ma apropii de oameni, sa repar masina de spalat si sa cumpar cos de gunoi si mop.
L-am educat prost. Ea zice ca e bine. Am parasit-o aseara in Expi in cel mai jenant si nesimtit mod. Nici macar nu i-am zis ca am plecat. Ma uit nostalgica la telefonul cu cartela. Si totul ca sa nu pierd. Si desi teama e la incubator, incet incep sa realizez ca oricum nu o sa pierd, chiar daca e gelos si o priveste ca o amenintare, chiar daca uit de noi. El nu ma lasa sa ma desprind, parca sufera de afectiune scabroasa in preajma sarbatorilor. Daca intorc privirea, ignor. Am obosit sa ofer si sa fac pe plac, desi sunt momentele in care ma scald in placut. Am obosit pentru ca exact atunci cand sunt pregatita sa intind darul, cineva are grija sa iti infiga una in piramida nazala si sa spui "am vrut, dar...".
Tot timpul am concluzionat ca relatiile tin de placere si ca nu trebuie sa faci nimic din obligatie. Poti sa faci ceea ce iti dorsti in orice moment. De aceea nu am spus niciodata "nu" precum unui copil care isi hraneste curiozitatea cu temperatura sobei de teracota sau cu urzici. Nu am spus "nu" pentru ca am sperat ca va realiza singur ca nu trebuie sa puna mana, gandul sau alta parte a corpului pentru ca se arde si pisca. Si lasa semne. Si degeaba spui "nu" cand poate sa o faca oricum, cu sau fara acordul tau.
- De ce ma lasi doar pana la 11 afara?
- Ca e suficient.
- Ce, ti-e frica sa nu ma culc cu vreunul?
- E suficient.
- Pai daca vreau sa o fac, pot sa o fac foarte bine si la 12 la amiaza cu tine de manuta.
Mama mea a inteles atunci. Cel mai important e ca si eu am inteles.
Am schimbat apartamentul si ma simt ca si cum l-as fi cumparat. Aveam de mult vise cu un dormitor portocaliu. Acum am, iar patul mai mult decat dublu acopera nesimtit 3/4 de camera. Intim, as putea spune. Iar zana e blonda si imi place. Cu incetineala moleculara incerc sa ma apropii de oameni, sa repar masina de spalat si sa cumpar cos de gunoi si mop.
L-am educat prost. Ea zice ca e bine. Am parasit-o aseara in Expi in cel mai jenant si nesimtit mod. Nici macar nu i-am zis ca am plecat. Ma uit nostalgica la telefonul cu cartela. Si totul ca sa nu pierd. Si desi teama e la incubator, incet incep sa realizez ca oricum nu o sa pierd, chiar daca e gelos si o priveste ca o amenintare, chiar daca uit de noi. El nu ma lasa sa ma desprind, parca sufera de afectiune scabroasa in preajma sarbatorilor. Daca intorc privirea, ignor. Am obosit sa ofer si sa fac pe plac, desi sunt momentele in care ma scald in placut. Am obosit pentru ca exact atunci cand sunt pregatita sa intind darul, cineva are grija sa iti infiga una in piramida nazala si sa spui "am vrut, dar...".
Tot timpul am concluzionat ca relatiile tin de placere si ca nu trebuie sa faci nimic din obligatie. Poti sa faci ceea ce iti dorsti in orice moment. De aceea nu am spus niciodata "nu" precum unui copil care isi hraneste curiozitatea cu temperatura sobei de teracota sau cu urzici. Nu am spus "nu" pentru ca am sperat ca va realiza singur ca nu trebuie sa puna mana, gandul sau alta parte a corpului pentru ca se arde si pisca. Si lasa semne. Si degeaba spui "nu" cand poate sa o faca oricum, cu sau fara acordul tau.
- De ce ma lasi doar pana la 11 afara?
- Ca e suficient.
- Ce, ti-e frica sa nu ma culc cu vreunul?
- E suficient.
- Pai daca vreau sa o fac, pot sa o fac foarte bine si la 12 la amiaza cu tine de manuta.
Mama mea a inteles atunci. Cel mai important e ca si eu am inteles.
sâmbătă, martie 07, 2009
Twist
Am trecut inexorabil intr-o noapte de miercuri de la imi pasa prea mult la je m'en fiche. De la ce faci, unde esti, cu cine, explicatii, explicatii, la nu-mi pasa, treaba ta, nu te baga in viata mea. De la vin imediat, la ce trebuie sa-ti dau raportul pentru tot ceea ce fac. Cica nu e buna nouaLori.
Am fost la He's not just into you. Superba distributie. A meritat numai pentru sexiciunea lu' Scarlett Johansson.
Revenind la "the big twist", cica n-a fost bine. Nu poti sa dai cu batul intru-un caine pe care l-ai dresat cu zaharelul. Nu va sti ce e ala, nu va intelege. Asa ca mi-am luat cubuletul de zahar si i l-am intins inca o data, ca o buna samariteanca ce nu asteapta nimic. Poate inca o palma, ca-mi place.
Am fost la He's not just into you. Superba distributie. A meritat numai pentru sexiciunea lu' Scarlett Johansson.
Revenind la "the big twist", cica n-a fost bine. Nu poti sa dai cu batul intru-un caine pe care l-ai dresat cu zaharelul. Nu va sti ce e ala, nu va intelege. Asa ca mi-am luat cubuletul de zahar si i l-am intins inca o data, ca o buna samariteanca ce nu asteapta nimic. Poate inca o palma, ca-mi place.
sâmbătă, noiembrie 29, 2008
cvadruplu
El doarme in lispa lui de virilitate. In aceste fractiuni de secunda in trec prin minte barbatii goi din viata mea. Cei pe care i-am dezgolit, ce de care nu imi amintesc, inclusiv cei ce ma doresc. Si inchid ochii ca si amintirea lor m-ar goli in interior fara a ma umple seminal.
Am trecut superficial de la tabu la curiozitate, am experimentat, am trait ilabial cat nu voi mai avea timp si vreme in urmatorii ani. Prea multa diversitate duce la diferentieri in unicitate. Falusi de diferite marimi si erectii, pectorali slabi sau sbarciti, buze reci sau carnoase, ce corpuri as putea sa mai cunosc, ce corpuri as putea sa mai doresc. organic si depravant de joi pana luni am dorit 15 ore, am lucrat 16 and the rest was just a fuck.
Barbatii sunt niste exponate atat de simpliste incat ma determina sa ma re-orientez. Si m-am schimbat vulvar, fara a intelege defapt ce s-a intamplat. Si cand visez acel pat dublu nu pot sa pun pe nimeni in el, fie femeie, fie barbat, fie gluma de barbat. E pentru desfatarea mea circulara.
si daca gandesti. ce cauta gandurile in patul meu dublu. iluzii ale unei zi de miercuri. Daca pentru o secunda te-ai face miriapod si ai reusi sa intelegi lucruri ramase in desart.
elegy- filmul. O femeie frumoasa poate fi iubita si pentru altceva decat frumusetea ei?
Am trecut superficial de la tabu la curiozitate, am experimentat, am trait ilabial cat nu voi mai avea timp si vreme in urmatorii ani. Prea multa diversitate duce la diferentieri in unicitate. Falusi de diferite marimi si erectii, pectorali slabi sau sbarciti, buze reci sau carnoase, ce corpuri as putea sa mai cunosc, ce corpuri as putea sa mai doresc. organic si depravant de joi pana luni am dorit 15 ore, am lucrat 16 and the rest was just a fuck.
Barbatii sunt niste exponate atat de simpliste incat ma determina sa ma re-orientez. Si m-am schimbat vulvar, fara a intelege defapt ce s-a intamplat. Si cand visez acel pat dublu nu pot sa pun pe nimeni in el, fie femeie, fie barbat, fie gluma de barbat. E pentru desfatarea mea circulara.
si daca gandesti. ce cauta gandurile in patul meu dublu. iluzii ale unei zi de miercuri. Daca pentru o secunda te-ai face miriapod si ai reusi sa intelegi lucruri ramase in desart.
elegy- filmul. O femeie frumoasa poate fi iubita si pentru altceva decat frumusetea ei?
joi, noiembrie 06, 2008
waterfall
Ma chinui de ceva timp sa inglobez un post. E ciudat pentru ca atunci cand vroiam scriam si atunci cand nu vroiam, putea sa treaca luni. Acum am vreo 7 draft-uri si ma uit printre ele. Pur si simlu se opresc. Iar atunci cand inoti in amonte, nu-ti ramase decat sa le lasi sa curga casada dupa cum urmeaza:
- la metrou la Semanatoarea exista o femeie la vreo 35-40 de ani cu figura de copil, cu toate membrele inferioare si superioare si cu un o moneda de 5 bani pe o bucata de carton; e acolo dimineata cand ma grabesc la cafea, e acolo seara cand tot ce imi doresc e sa vad metroul cum ma asteapta cuminte in statie; nimeni nu ii da nimic. Nici eu, pentru ca eu ma duc la munca. Nu dau niciodata bani la cei care cersesc 1. pentru ca ar putea sa munceasca (majoritatea), 2. pentru ca am vazut Filantropica, 3.pentru ca ei castiga intr-o saptamana mai mult decat mine in cele 240 de ore pe care le petrec la birou. In schimb imi place mult acordeonul de la Cafepedia.
- ma incrunt tot timpul cand merg in zona sahistilor din Cismigiu. Mesele sunt perfecte pentru ceai, dar tot timpul galagie ocupata.
- sunt pe val si am trezesc din amortire. Ma privesc perfidu cum as face sex cu un strain cunoscut in club fara sa schimb vreun nuamar de telefon, fara obligatii, fara castiguri sau pierderi, doar de condiment si de culoare. Si beau pentru asta si pentru a nu-i cunoaste numele, precum s-ar revarsa masculinitatea si nepasarea din mine. Si atunci ma trage el de mana fara sa fie alaturi si ma ispiteste sa fac comparatii si sa inclin balante, revenind o piesa de muzeu egiptean. Te uiti, dar nu poti pune mana, sau limba sau orice parte a copului tau insalubru.
- as vrea sa imi pot ajuta prietenii si atunci cand nu mi-o cer dar ma scald in egoism si interes incat imi este prea cald si comod in singuratatea mea ca sa-mi pese;
- am pierdut deja ceea ce nu am avut niciodata, dar am pierdut si ultima farama de a avea din frica de mine, din prea multe comedii romantice si din lipsa de rabdare adolescentina; ai momente cand imi uiti varsta, visele si placerile ce mi se transforma in nevoi, atunci cand cred ca merit nu mai mult, ci totul. M-am mintit frumos si m-am inselat singura traind cu cea mai mare curva, speranta. Dar pana la urma asta o face o curva, faptul ca toata lume traieste cu ea. Si pana si ea, ca multi altii, m-a inselat.
- mult mi-as fi dorit ca in acest rastimp ca cunosc orgoliul si gelozia, cauze pierdute de mine inca din fasa. Probabil in momentele in care viata de invata sa treci peste tot, sa inchizi ochii si sa scuipi printre dinti, iti soptesti sub lobul stang al plamanului drept cu un oftat ca nu merita. Si mi-ar placea sa cunosc oameni ce s-au oprit aici si sa ma faca si pe mine sa inteleg cum e sa inchizi telefonul si cum e sa nu ierti vreodata, sa-mi explice si mie cum se face sa-mi calc umilinte sub picioarele altcuiva.
- fac colectie de praf pe biblioteca, iar Pronto ma asteapta cuminte de tot atatea zile ca si blog-ul, in timp ce Air-Wick imi tot aminteste ca au mai trecut 9 minute din viata mea.
- sunt workaholic de Bucuresti si mi-e rusine ca visez la week-end-uri in asternuturi straine cu persoane prea bine cunoscute.
- citesc Time-Out si aleg evenimente mai mult sau mai putin culturale la care nu ma duc niciodata. precum si stagiunea de teatru care parca ma asteapta sa vina vara si sa am un motiv intemeiat pentru care sa nu cumpar bilet.
- nu mai verific creditul al telefon, de aceea nu-mi cunosc nici salariul exact.
- dar peste toate se ridica ingrata indiferenta. Motiv simplu pentru care nu mai scriu. Prefer sa nu mai gandesc, iar de cele mai multe ori prefer sa nu mai simt.
Am pateu.
- la metrou la Semanatoarea exista o femeie la vreo 35-40 de ani cu figura de copil, cu toate membrele inferioare si superioare si cu un o moneda de 5 bani pe o bucata de carton; e acolo dimineata cand ma grabesc la cafea, e acolo seara cand tot ce imi doresc e sa vad metroul cum ma asteapta cuminte in statie; nimeni nu ii da nimic. Nici eu, pentru ca eu ma duc la munca. Nu dau niciodata bani la cei care cersesc 1. pentru ca ar putea sa munceasca (majoritatea), 2. pentru ca am vazut Filantropica, 3.pentru ca ei castiga intr-o saptamana mai mult decat mine in cele 240 de ore pe care le petrec la birou. In schimb imi place mult acordeonul de la Cafepedia.
- ma incrunt tot timpul cand merg in zona sahistilor din Cismigiu. Mesele sunt perfecte pentru ceai, dar tot timpul galagie ocupata.
- sunt pe val si am trezesc din amortire. Ma privesc perfidu cum as face sex cu un strain cunoscut in club fara sa schimb vreun nuamar de telefon, fara obligatii, fara castiguri sau pierderi, doar de condiment si de culoare. Si beau pentru asta si pentru a nu-i cunoaste numele, precum s-ar revarsa masculinitatea si nepasarea din mine. Si atunci ma trage el de mana fara sa fie alaturi si ma ispiteste sa fac comparatii si sa inclin balante, revenind o piesa de muzeu egiptean. Te uiti, dar nu poti pune mana, sau limba sau orice parte a copului tau insalubru.
- as vrea sa imi pot ajuta prietenii si atunci cand nu mi-o cer dar ma scald in egoism si interes incat imi este prea cald si comod in singuratatea mea ca sa-mi pese;
- am pierdut deja ceea ce nu am avut niciodata, dar am pierdut si ultima farama de a avea din frica de mine, din prea multe comedii romantice si din lipsa de rabdare adolescentina; ai momente cand imi uiti varsta, visele si placerile ce mi se transforma in nevoi, atunci cand cred ca merit nu mai mult, ci totul. M-am mintit frumos si m-am inselat singura traind cu cea mai mare curva, speranta. Dar pana la urma asta o face o curva, faptul ca toata lume traieste cu ea. Si pana si ea, ca multi altii, m-a inselat.
- mult mi-as fi dorit ca in acest rastimp ca cunosc orgoliul si gelozia, cauze pierdute de mine inca din fasa. Probabil in momentele in care viata de invata sa treci peste tot, sa inchizi ochii si sa scuipi printre dinti, iti soptesti sub lobul stang al plamanului drept cu un oftat ca nu merita. Si mi-ar placea sa cunosc oameni ce s-au oprit aici si sa ma faca si pe mine sa inteleg cum e sa inchizi telefonul si cum e sa nu ierti vreodata, sa-mi explice si mie cum se face sa-mi calc umilinte sub picioarele altcuiva.
- fac colectie de praf pe biblioteca, iar Pronto ma asteapta cuminte de tot atatea zile ca si blog-ul, in timp ce Air-Wick imi tot aminteste ca au mai trecut 9 minute din viata mea.
- sunt workaholic de Bucuresti si mi-e rusine ca visez la week-end-uri in asternuturi straine cu persoane prea bine cunoscute.
- citesc Time-Out si aleg evenimente mai mult sau mai putin culturale la care nu ma duc niciodata. precum si stagiunea de teatru care parca ma asteapta sa vina vara si sa am un motiv intemeiat pentru care sa nu cumpar bilet.
- nu mai verific creditul al telefon, de aceea nu-mi cunosc nici salariul exact.
- dar peste toate se ridica ingrata indiferenta. Motiv simplu pentru care nu mai scriu. Prefer sa nu mai gandesc, iar de cele mai multe ori prefer sa nu mai simt.
Am pateu.
miercuri, octombrie 08, 2008
Scream and smiles
Azi te-as fute in cel mai pervers mod posibil. Si apoi ti-as spune sa-ti iei boarfele si sa te cari. Si sa-mi aduci inapoi acel cadou "special" atat de mutl gandit si trudit ca si cum azi s-ar implini fix 46 de zile de la ziua mea. Si te-as ruga impetuos sa te stergi la nas sau in alte crapaturi cu toate florile pe care le-a luat vantul de pe veranda mea, desi tu cu siguranta le-ai pus acolo. Si intr-o joi te-as invita la cina. Si ti-as da sa te indopi cu muschi tiganesc invelit in piept de pui si cu orez cu margarina.
Dar pentru unele lucruri timpul s-a scurs si s-a facut tarziu, iar azi am uitat sa-mi iau pastila de marti. Iar dl. Luca, clientul meu fidel din Bistrita, este mai cald la voce decat voi fi eu vreodata cerandu-mi iertare. Iti voi marturisi rubicond ca nici in dimineata aceasta nu m-ai satisfacut. Si ca oricat de bun ar fi gustul tau, e total nesatios: precum un ecler ranced intr-o cofetarie de cartier.
Dar pentru unele lucruri timpul s-a scurs si s-a facut tarziu, iar azi am uitat sa-mi iau pastila de marti. Iar dl. Luca, clientul meu fidel din Bistrita, este mai cald la voce decat voi fi eu vreodata cerandu-mi iertare. Iti voi marturisi rubicond ca nici in dimineata aceasta nu m-ai satisfacut. Si ca oricat de bun ar fi gustul tau, e total nesatios: precum un ecler ranced intr-o cofetarie de cartier.
duminică, septembrie 14, 2008
pact cu diavolul
Asera, in Bucurestii de Altadata. Ma plictisea cu comanda lui obisnuita: expresso lung si Pepsi Light. Oricat de mult mi-as fi alintat gusturile cu o cafea vieneza, ma multumesc cu vesnica limonada in timp ce ma joc cu lumina slaba prin parul lui si pe fata mea. Trucuri feminine si Clayderman.
Dupa cateva minute si tigari, se face proprietar pe bricheta mea Cricket. Ma lupt pentru ea. Rugaminti fierbinti, saruturi, jocuri de du-te vino. Ramane neinduplecat. Ii repetam : "Pana la un puct. Intelegere pana la tigarile mele."
Cu o zi inaine Scoica din Vama in lua interviu pentru Pro motivand ca eu sunt "cea mai inraita fumatoare" pe care o cunoaste. Ma pusese pe o banca la Antipa si ma punea sa fumesz tigara dupa tigara, in timp ce eu intarziasem deja la examenul de protocol institutional. Le spuneam ca tigarile sunt placerea mea personala.
Si acum, el imi cerea sa renunt la micul meu viciu la care tin atat de mult. Sting tigara. Ce vreau in schimb? O alta placere: pe El. Si pactul e incheiat. Atentia si timpul lui in schimbul plamanilor mei. Radeam cu subinteles ca va fi nevoit sa ma verifice mai des. Spune ca a inteles si ca se va conforma.
Acum se inplinesc 12 h de cand nu am mai fumat. E foarte greu sa scriu pe blog astfel. Parca nu sunt eu. Parca sunt lipsita de inspiratie si expiratie la fiecare punct de propozitie. Sunt goala. LA fel ca imaginea mea de aseara: camasa alba suflecata la maneci, pants negrii dantelati si fara tigara in lumina difuza de ceara. Aseara mi-am stapanit pofta de a respira tutun cu mirosul pielii lui. In seara asta pieptul mi-e apasat nu de maini puternice si rasuflari carnale, ci de dorinte interne si priviri crancene de la pachetul de Pall Mall la scrumiera, de la bricheta la tigari si tot asa.
Am facut pact cu diavolul plamnilor curati si al respiratiei proaspete. Unde e tigara sa o sarut?
Dupa cateva minute si tigari, se face proprietar pe bricheta mea Cricket. Ma lupt pentru ea. Rugaminti fierbinti, saruturi, jocuri de du-te vino. Ramane neinduplecat. Ii repetam : "Pana la un puct. Intelegere pana la tigarile mele."
Cu o zi inaine Scoica din Vama in lua interviu pentru Pro motivand ca eu sunt "cea mai inraita fumatoare" pe care o cunoaste. Ma pusese pe o banca la Antipa si ma punea sa fumesz tigara dupa tigara, in timp ce eu intarziasem deja la examenul de protocol institutional. Le spuneam ca tigarile sunt placerea mea personala.
Si acum, el imi cerea sa renunt la micul meu viciu la care tin atat de mult. Sting tigara. Ce vreau in schimb? O alta placere: pe El. Si pactul e incheiat. Atentia si timpul lui in schimbul plamanilor mei. Radeam cu subinteles ca va fi nevoit sa ma verifice mai des. Spune ca a inteles si ca se va conforma.
Acum se inplinesc 12 h de cand nu am mai fumat. E foarte greu sa scriu pe blog astfel. Parca nu sunt eu. Parca sunt lipsita de inspiratie si expiratie la fiecare punct de propozitie. Sunt goala. LA fel ca imaginea mea de aseara: camasa alba suflecata la maneci, pants negrii dantelati si fara tigara in lumina difuza de ceara. Aseara mi-am stapanit pofta de a respira tutun cu mirosul pielii lui. In seara asta pieptul mi-e apasat nu de maini puternice si rasuflari carnale, ci de dorinte interne si priviri crancene de la pachetul de Pall Mall la scrumiera, de la bricheta la tigari si tot asa.
Am facut pact cu diavolul plamnilor curati si al respiratiei proaspete. Unde e tigara sa o sarut?
marți, iulie 01, 2008
despre ce vroiam sa scriu?
Ma chinui de cateva ore sa scriu despre ultima experienta la mare. O voi numi generic VV No. 5. Da, m-am dus din nou in Vama sa ma fure mangalezii. Da, pentru a cincea oara anu' asta la mare. (asa ca sa se oftice feta people)
Nu-mi dau seama de ce a devenit atat de greu sa scriu despre asta. Poate pentru ca devinde ceva obisnuita de week-end sau pentru ca space-bar-ul meu e inclinat spre dreapta sau pentru ca mi-e rusine sa ma laud pueril cum mergeam in zig-zag si incercam sa intru in alta masina. Sondez mai adanc. E de la febra musculara generata de prea mult volei cu baietii la fileu si lipsa sutienului ce mi-a fost instrainat saptamana trecuta.
Folositor ar fi sa vin cu cateva informatii utile pentru cei ce nu au prins inca algele intre dinti si soarele intre degetele de la picioare. VV No. 5 recomanda:
-Micul Mare din 2 Mai pentru mancare ieftina si buna. Şoni ramane doar de chill ca e calic la portie si scump la portmoneu. Cu atentie insa - carnea e calculata la suta de grame
- Noul El Comandante pentru party-ul de noapte. Are foc, plaja, atmosfera ca la carte, oameni frumosi dupa a doua bere si un barman englez. Locatie - in spate la Corsaru - urmati linia fumului.
- Tot in spate la Corsaru gasiti neschimbata Tequila Sunrise: metrul e la fel de ieftin ca si atmosfera peitenoasa. Cristi din Arad da shoot-uri moka.
- Masa VIP de la GuglaG.
- Mancarea de la pescari.
- Faleza inca neatinsa.
- "Centrul de lectura" marca Cotidianul de la Şoni
- Clatite la ora 3.
- Aftershock de la bulgari.
VV No. 5 va recomanda sa evitati:
- Stuf - fumat, plin de lume pestrita, servire tafnoasa, copii.
- Gulasul de la Şoni pentru ca desi e foarte bun, e prea putin.
- Sandwichurile alea minunate de pe ulita principala pentru ca sunt 9 lei in loc de 4, cat erau de 1 mai
- Expirat - only if it's a must, people are boring.
- Drumul in si dinspre mare.
Sunt multe repere pe care VV No.5 nu le-a inclus in repertoriu... dar sunte abia la a cincea editie.
Nu-mi dau seama de ce a devenit atat de greu sa scriu despre asta. Poate pentru ca devinde ceva obisnuita de week-end sau pentru ca space-bar-ul meu e inclinat spre dreapta sau pentru ca mi-e rusine sa ma laud pueril cum mergeam in zig-zag si incercam sa intru in alta masina. Sondez mai adanc. E de la febra musculara generata de prea mult volei cu baietii la fileu si lipsa sutienului ce mi-a fost instrainat saptamana trecuta.
Folositor ar fi sa vin cu cateva informatii utile pentru cei ce nu au prins inca algele intre dinti si soarele intre degetele de la picioare. VV No. 5 recomanda:
-Micul Mare din 2 Mai pentru mancare ieftina si buna. Şoni ramane doar de chill ca e calic la portie si scump la portmoneu. Cu atentie insa - carnea e calculata la suta de grame
- Noul El Comandante pentru party-ul de noapte. Are foc, plaja, atmosfera ca la carte, oameni frumosi dupa a doua bere si un barman englez. Locatie - in spate la Corsaru - urmati linia fumului.
- Tot in spate la Corsaru gasiti neschimbata Tequila Sunrise: metrul e la fel de ieftin ca si atmosfera peitenoasa. Cristi din Arad da shoot-uri moka.
- Masa VIP de la GuglaG.
- Mancarea de la pescari.
- Faleza inca neatinsa.
- "Centrul de lectura" marca Cotidianul de la Şoni
- Clatite la ora 3.
- Aftershock de la bulgari.
VV No. 5 va recomanda sa evitati:
- Stuf - fumat, plin de lume pestrita, servire tafnoasa, copii.
- Gulasul de la Şoni pentru ca desi e foarte bun, e prea putin.
- Sandwichurile alea minunate de pe ulita principala pentru ca sunt 9 lei in loc de 4, cat erau de 1 mai
- Expirat - only if it's a must, people are boring.
- Drumul in si dinspre mare.
Sunt multe repere pe care VV No.5 nu le-a inclus in repertoriu... dar sunte abia la a cincea editie.
duminică, noiembrie 18, 2007
#101
Cu al 101 post tind sa concluzionez ca am o preferinta explicabila insa in a scrie pe blog in momentele in care sunt singura in casa si ploua afara. Am de ales in urmatoarele 6 minute daca sa mai downloadez niste comedii romantice de pe dc (cu finaluri atat de predictibile) sau sa ma vad cu un vechi prieten undeva prin Rahova, la capul lui 32.
Aseara am fost cu Lemouton in Expirat si ne-am viciat de pe scena in multime, de la buda pe coridoare. N-aveau Aftershock. Am indepartat bajetii prea inistenti spunandu-le ca suntem pe invers (alte scuze nu erau capabili sa accepte). Oricum, trebuie sa repetam figura.
Am pornit sa scriu acest post ca o concluzie dalmatiana la scurta si anosta viata a blogului. In schimb, imi revin in cap cateva replici despre indiferenta, plictiseala, dezinteres, pe care le-am aruncat direct in piept unei persoane, ieri seara. Incercam sa gasesc cauza acestui ciudat sentiment pe care nu ma asteptam sa'l intalnesc vreodata in cazul lui. In mod ciudat, insa, plictiseala nu vine din dorinta de lucruri noi, ci din dorul celor vechi. Lipsa de energie nu e doar un fapt metafizic al lenei, ci lacuna unui impuls-fulger sau al unui entuziasm peren. Poate e de la vreme: "vreme trece, vreme vine..."
Aseara am fost cu Lemouton in Expirat si ne-am viciat de pe scena in multime, de la buda pe coridoare. N-aveau Aftershock. Am indepartat bajetii prea inistenti spunandu-le ca suntem pe invers (alte scuze nu erau capabili sa accepte). Oricum, trebuie sa repetam figura.
Am pornit sa scriu acest post ca o concluzie dalmatiana la scurta si anosta viata a blogului. In schimb, imi revin in cap cateva replici despre indiferenta, plictiseala, dezinteres, pe care le-am aruncat direct in piept unei persoane, ieri seara. Incercam sa gasesc cauza acestui ciudat sentiment pe care nu ma asteptam sa'l intalnesc vreodata in cazul lui. In mod ciudat, insa, plictiseala nu vine din dorinta de lucruri noi, ci din dorul celor vechi. Lipsa de energie nu e doar un fapt metafizic al lenei, ci lacuna unui impuls-fulger sau al unui entuziasm peren. Poate e de la vreme: "vreme trece, vreme vine..."
luni, noiembrie 12, 2007
cativa draci si repulsie stomacala
Incercare de post de acum 2 saptamani:
As sparge muia cuiva in seara asta. Nu e doar un instict animalic, ci stiu in botul cui se opreste pumnul. Un "supra-elevat" mi-a replicat ca demersul meu intr'ale invataturii e inutil, ca de ce dracu nu ma angajez acum, ca de ce ma incapatanez sa urmez doua facultati si de ce stau pe banii altora. Atat de extern vietii mele un nimeni sa-mi afirme ca sunt useless.
Continuare:
Am discutat cu Supra-elevatul, mi-a marturisit ca asa e el: spune ce gandeste... daca gandeste. Prea franc pentru relatii publice, prea nesimtit pentru modestia mea provinciala, prea... si ma opresc aici.
As sparge muia cuiva in seara asta. Nu e doar un instict animalic, ci stiu in botul cui se opreste pumnul. Un "supra-elevat" mi-a replicat ca demersul meu intr'ale invataturii e inutil, ca de ce dracu nu ma angajez acum, ca de ce ma incapatanez sa urmez doua facultati si de ce stau pe banii altora. Atat de extern vietii mele un nimeni sa-mi afirme ca sunt useless.
Continuare:
Am discutat cu Supra-elevatul, mi-a marturisit ca asa e el: spune ce gandeste... daca gandeste. Prea franc pentru relatii publice, prea nesimtit pentru modestia mea provinciala, prea... si ma opresc aici.
marți, martie 27, 2007
the power of choice
Mai am o singura tigara si in spiritul provincial si antreprenor al urbei, s-a inchis si unicul non-stop pe o raza de 700-800 de metri. Nu e suficienta ca sa termin postul asta, cu atat mai putin ca sa vad un film prost tras la nimereala de pe retea. O opresc la jumatate ( adica o "stopez" pentru cunoscatori). Fuck, am inceput-o deja: ce fumez maine dimineata la cafea? Gandirea mea este limitata si daca in viitor n-o sa ajung maturator de strada asa cum m-au amenintat ai mei la primul 7, cu siguranta voi rabzi ca lustrangiu de paftofi dupa preavizul de exmatriculare de acum 4 ani. De ce nu ma gandesc la consecinte, la viitor? Daca nu incepeam ultima mea tigara, acum eram in pat si maine cofeina ar avea cu totul alt gust. Alegeri, placeri, premise, prioritati si vicii.
Vineri m-am dus dupa tigari la 4 noaptea: lapovita si eu in tricou. M-a costat o sambata seara in casa, febra si delir, si o pauza.
O aprind pentru a doua oara. Sunt dependenta de gest. Data viitoare imi voi cumpara un cartus. La urma urmei sunt capabila ca caut chistoace mai lungi prin scrumiera si asa plina peste refuz. Doar am abilitati remarcabile de reciclare mostenite din copilarie cand strangeam guma de mestecat de pe asfalt in zilele de vara suficient de calde si... nu, nu o bagam in gura! ci o lipeam in fire subtiri pe usa de la lift. Poate se prinde odiaosa de sefa de scara in panza noastra de paianjen.
Cum am preconizat, caut ramasite printre cojile de fistic si ambalaje de Hubba Bubba. Parca stinsesem una mult prea devreme undeva pe la amiaza. Rascolesc cu riscul de a-mi tapeta tastaura cu scrum. Dar am Plugaru in camara - ramasite de la mare de acum 2 ani, cand el isi umplea pipa cu ele si ne miram de ce nu se aprinde ca in filme. Am si pipa... sau nu mai am, am vadut-o. Bine totusi ca acum am bani de tigari.
Deja mi-e foame. Daca nu fumez trebuie sa mananc. Stiti ca frigiderul arata mai rece atunci cand e gol? Margarina goala, lapte de acum 2 saptamani, patrunjel uscat si nu vreau sa risc sa deschid cutia in care candva era salata de peste.
Scormonesc buzunarele. Caut macar cateva franturi de tutun. Nu mai fac pretentii. Doar monezi ce s-au scos din circulatie, brichete si vreo 2 gloss-uri ce nu mai pot fii asortate la nimic.
clar... ma las de fumat pana maine dimineata.
Vineri m-am dus dupa tigari la 4 noaptea: lapovita si eu in tricou. M-a costat o sambata seara in casa, febra si delir, si o pauza.
O aprind pentru a doua oara. Sunt dependenta de gest. Data viitoare imi voi cumpara un cartus. La urma urmei sunt capabila ca caut chistoace mai lungi prin scrumiera si asa plina peste refuz. Doar am abilitati remarcabile de reciclare mostenite din copilarie cand strangeam guma de mestecat de pe asfalt in zilele de vara suficient de calde si... nu, nu o bagam in gura! ci o lipeam in fire subtiri pe usa de la lift. Poate se prinde odiaosa de sefa de scara in panza noastra de paianjen.
Cum am preconizat, caut ramasite printre cojile de fistic si ambalaje de Hubba Bubba. Parca stinsesem una mult prea devreme undeva pe la amiaza. Rascolesc cu riscul de a-mi tapeta tastaura cu scrum. Dar am Plugaru in camara - ramasite de la mare de acum 2 ani, cand el isi umplea pipa cu ele si ne miram de ce nu se aprinde ca in filme. Am si pipa... sau nu mai am, am vadut-o. Bine totusi ca acum am bani de tigari.
Deja mi-e foame. Daca nu fumez trebuie sa mananc. Stiti ca frigiderul arata mai rece atunci cand e gol? Margarina goala, lapte de acum 2 saptamani, patrunjel uscat si nu vreau sa risc sa deschid cutia in care candva era salata de peste.
Scormonesc buzunarele. Caut macar cateva franturi de tutun. Nu mai fac pretentii. Doar monezi ce s-au scos din circulatie, brichete si vreo 2 gloss-uri ce nu mai pot fii asortate la nimic.
clar... ma las de fumat pana maine dimineata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
