VamaOnline:

luni, februarie 23, 2009

Pagina patetica de jurnal prea plin

E 12. Noaptea. Insista sa ne uitam la un film cu Mickey Rourke. Scene de wrestling. As vrea sa adorm. Dar e cald, nu tocmai bine. Ulterior devine mai bine. Strigatele mele si a lui Mickey Rourke se contopesc pe fundal. Trece.

As vrea sa simt cum se face 6. Si cum uitam sa ne trezim. Amortim inca o ora. De cand a nins am incercat sa merg la munte. Probabil de aceasta data, in aceasta zi, chiar voi reusi. Eu si pantalonii mei de ski made in Taiwan la reducere in Cora, 50 de RON. Mai mult Bran decat Stan m-am infatisat pe partia din Predeal. Am simtit din nou senzatia de libertate in vena cava. Bine, si hematomul pe piciorul stang si zapada rece la cur. Ei, cooleanu pe placa. Eu, cu bete in roate, unul dintre ele pierdut undeva pe sub telescaun. Ce mai, a fost frumos, desi am schiat prost. Nu s-au vazut cei cativa ani de antrenamente si concursuri din tinerete. Si nu, nu e precum mersul pe bicicleta.

20. Sarmale si mamaliga, doar e Ziua Mortilor, de pomana, iar eu era sa dau noroc. Din obisnuinta.

15 minute pana sa vina taxi-ul. Cumva, e deja 23. Suntem in intarziere. El aproape adoarme cu mana pe telecomanda. Cumva, ne asortam la gri. Il descarc. Imi marturiseste in lift ca nu ma sunt la fel de spontana ca la inceput. Ce sa-ti povestesc. Acum nici daca ti-o tragi pe A1 cu 110 la ora nu mai esti spontan.

Gipsy party. Ideea foarte reusita a unor fete inteligente. Miros de palinca si mamaliga. Merg insa pe rom, 2 pahare ce aduc a Cuba Libre. Merg insa prea mult. Ma asez pe canapea, zona chill si neutra. Vorbele se impartasesc doar la 2 felinare. Incet, pe marginea canapelei, sufrageria ei portocalie sta inclinata. Sunt paranoia. Mi-e rau si am senzatia ca ma gandesc la doua lucruri deodata. Gandesc prea repede cand de fapt corpul meu se misca prea incet. Dau vina pe alcool si fac marturisiri si ma opresc cu un zambet tamp pe fata. Nu le-am mai vazut pe fetele astea de mult timp. Pe multe nici nu le cunosc. Tot ele gresesc numele lui. Il confunda cu ultimul. O dau in bara pentru a multa oara, lucru ce ma face sa ma tem de ziua de maine. Probabil nu am gresit decat cantitatile si ar fi trebuit sa beau apa plata asezonata la fumul de bucatarie. Am nevoia sa vorbesc. Poate si sa vars. As fi vrut sa fiu salvata si sa aiba grija de mine. Am senzatia ca flirteaza cu psiholoaga. De ce sa-i spui Mr. Sexy, you bitch. Daca am uitat de mine, a uitat si el de noi. Mi-e frica. De mult prea multe lucruri: de a nu vedea persoanele astea pe care nu le cunosc cat de varza sunt (tac, it's safe), de a nu face vreo gafa si de a nu dezamagi pe blondul asta de langa mine. Si gandesc si mai mult si simt mai mult. Mult mai mult. Deja mi-am iesit din corp si din imbracamintea de tiganca, si as vrea sa ofer mai mult, a dau mai mult. De unde, sunt limitata. Zilnic.
36. Trebuia sa-mi amintesc numarul asta. Asa stiu ca mi-am amintit totul.

Acasa, udneva spre dimineata. Ma simt geniala. Vorbesc repede si logic. Dar nu imi pot folosi decat o parte din mine. Daca gandesc (ceea ce sper ca fac), nu imi simt varfurile picioarelor, iar daca ma ridic, nu mai pot sa gandesc. Vroiam din nou. Refuz. Cica nu e vina mea.

Recuperam duminica. Doar trebuia sa vedem filmul pana la capat.

duminică, februarie 08, 2009

De ce iubim barbatii?

Apoi, avand in vedere ca suntem in epoca B.G. (Befor Google), am gasit si cateva replci peste Cartarescu, mai bune sau mai pierdute. Dar pentru a nu fi acuzata de dihotomie, sa vedem de ce iubim barbatii?

Pentru ca lupta in razboaie, desi se tem de actul unei injectii.
Pentru ca pot iesi in grupuri fara a fi considerati disperati, misogini sau "la agatat".
Pentru ca prefera sa pupe botul unei masini decat buzele platsifiate ale unei blonde.
Pentru ca nu au funduri sexy decat in reviste, si de aceea poarta sorturi si cand ar putea ramane dezbracati.
Pentru ca spun exact ceea ce vor. Atunci cand spun "mi-e foame", vor sa manance, cand spun "mi-e somn" vor sa doarma sau cand spun "n-am nimic", chiar nu se intampla nimic.
Pentru ca sunt 90% dintre inventatori, poeti, brokeri, politicieni, pompieri, detinuti, bucatari, manageri si pentru ca pot vorbi se despre altceva decat munca lor.
Pentru ca sunt copii si pentru ca inca sunt atasati de mamele lor din respect sau recunostinta.
Pentru ca desi uita zilele de nastere sau aniversarile, nu astepta cadouri pentru ei atunci and este ocazia.
Pentru ca stiu sa aiba rabdare si sa astepte momentul protrivit pentru a spune ceva.
Pentru ca stiu sa spuna glumea, poante, sa povesteasca ceva amuzant fara a cadea in penibil, cu efect scontat de a starni rasul sau cel mult amuzamentul.
Pentru ca sunt inalti, scunzi, blonzi, bruneti, si noua nu ne pasa.
Pentru ca sunt fani ai tehnologiei pe care noi nu o intelegem, pentru ca sunt fani ai sportului pe care noi nu il urmarim, pentru ac sunt fani ai muzicii pe care nu danseaza.
Pentru ca au acea privire perversa si masurabila atunci cand intorc capul pe strada dupa noi.
Pentru ca pot purta doua zile la rand aceleasi haine, pentru ca pot sa nu isi rada barba, pentru ca pot sa traiasca fara parfumul preferat fara sa faca o tragedie din asta.
Pentru ca pot fi romantici, rebeli, conservatori, umili, puternici, nesimtiti, zgarciti, nebuni, atenti, avuti, joviali.
Pentru ca nu toti sunt la fel.
Pentru ca striga "goool" la fel de frenetic indiferent cate zeci de meciuri au vazut.
Pentru ca ii face sa se simta bine atunci cand platesc consumatia.
Pentru ca pot fi iubiti, prieteni, tati, frati, colegi, soti.
Pentru ca au fantezii pe care le transforma in realitate.
Pentru ca pot face sex sau dragoste si sa fie la fel de bine, pentru ca pot fi perversi si tandri, pentru ca ne intreaba daca a fost bine.
Pentru ca au puterea sa sune dupa cateva zile sau deloc, pentru ca nu asteapta tremuratori langa telefon si pentru ca nu scriu mesaje 3 in 1.
Pentru ca pot cere ceafa de porc si bere fara pahar atunci cand ospatarul ii intraba ce doresc si mai pot cere inca o chifla de paine.
Pentru ca nu umbla dupa ei cu genti mari, dar sunt fascinati cate nimicuri pot fi regasite intr-ale noastre.
Pentru ca pot da de 3 ori pretul pentru un produs de care au nevoie decat o treime din pret pentru unul inutil.
Pentru ca la un interviu nu conteaza aspectul fizic si castiga la fel de bine indiferent de el.
Pentru ca sunt precum bomboanele gumate: soft in interior si hard in exterior.
Pentru ca plang dar nu o arata niciodata.
Pentru ca 90% din timp si din discutii le dedicam lor.
Pentru ca iarta, flirteaza, uita, simt, cresc, traiesc.
Pentru ca exista si pentru ca ne iubesc.

De ce iubim femeile?

Am vrut sa scriu un post cu tema asta. Apoi am realizat ca nu pot sa fac asta, odata ce din pacate, m-am inscris in paradigma carturesciana. Ma simteam eponim. Asa ca vi'l ofer in original. Pentru cei ce nu cunosc inca randurile.

Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu tră­sături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi-e silă. Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost şi nu asudă pe buza superioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele. Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac. Pen­tru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate ser­vitutile anatomiei lor delicate. Pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversi­tate, ci ca să-ţi arate că te iubesc. Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoş­tinţă. Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno. Pentru că poar­tă tot soiul de zdrăngănele pe care şi le asor­tează la îmbrăcăminte după reguli complicate şi de neînţeles. entru că îşi desenează şi-şi pic­tează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat. Pentru că au obsesia pentru sub-ţirime-a lui Giacometti. Pentru că se trag din fetiţe. Pentru că-şi ojează unghiile de la picioa­re. Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără sa le intereseze cine câştigă. Pentru că şofează prudent în maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebră prin faţa lor. Pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minţi. Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minţi. Pentru că-ţi spun „te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie. Pentru că nu se masturbează. Pentru că au din când în când mici suferinţe: o durere reumatică, o constipaţie, o bătătură, şi-atunci îţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecţionând mici observa­ţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice, fie brutal şi scatologic ca nu cumva să fie suspec­tate de literatură feminină. Pentru că sunt extra­ordinare cititoare, pentru care se scriu trei sfer­turi din poezia şi proza lumii. Pentru că le înnebuneşte „Angie” al Rolling-ilor. Pentru că le termină Cohen. Pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucă­tărie.Pentru că până şi cea mai dură bussiness woman poartă chiloţi cu înduioşătoare flori­cele şi danteluţe. Pentru că e aşa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloţii femeii tale, nişte lucruşoare umede, negre, roşii şi albe, par­te satinate, parte aspre, mirându-te ce mici suprafeţe au de acoperit. Pentru că în filme nu fac duş niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme. Pentru că niciodată n-ajungi cu ele la un acord în privinţa frumuseţii altei fe­mei sau a altui bărbat. Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate. Pentru că le interesează cu adevărat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune. Pentru că ţin minte numele actri­ţelor şi actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dezvoltă întotdeau­na într-o femeie. Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-1 văd în tro­leibuz. Pentru că beau porcării ca Martini Oran­ge, Gin Tonic sau Vanilia Coke. Pentru că nu-ţi pun mâna pe fund decât în reclame. Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea băr­baţilor. Pentru că sunt blonde, brune, roşcate, dulci, futeşe, calde, drăgălaşe, pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă n-au or­gasm nu îl mimează. Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă, când timp de o oră ronţăiţi biscuiţi şi puneţi ziua la cale. Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. Pentru că din ele-am ie­şit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor.

It could be a fail, but at least it's freedom

Am trecut din modulul de pilot-automat pe real life. Mi-au trebuit patru saptamani sa-mi spal rufele. si doua sa le strang. N-a observat nimeni. Am dat examene. Iar multe, prea multe, doar din mentalitate arhetipal balcanica a cuiva care mi-a spus: "ce, inscrie-te si acolo daca tot e moka".

Mi-am depravat corpul si mintea in cateva shot-uri de absinth vineri seara si cateva soapte de Cuba Libre in formula de 3. Pisi. Am inceput cu un Edgar's nevinovat, am platit 30 de RON sa intram in Purple si tot in Expi am ajuns. Demonic de subliminal am multumit disperatii din jurul nostru- "Doamna, uita-te la ele, hu-gu-hug-gu" si mai ca ii curgea saliva pe camasa ei. Desi i-am invadat pentru a multa oara teritoriul pe care si'l revendica, el a privit distant. L-am facut imun la escapadele mele experimentale. Si inca nu s-a saturat. Nici de mine, dar nici de ele. Si ma urmaresc amantele mele, frustarile mele.

Venus inca nu si-a inchis prohapul.

Au fost suficiente cateva ore de mers cu 2-ul printre plebei. De la Universitate la Aviatori, papanasi cu mure si visine si de acolo catre infectia de mansarda din Giulesti. Cateva ore mai tarziu, ma simteam la brat cu un prieten. Sentiment de curand nou, ce a persistat pana dimineata, reiterat de un dus si buzele mele la demisol. Degeaba. Imi doream acea comoditate in care as putea sa sun, sa zic doar ca imi este frig, si sa ajung in alta casa ce ma asteapta cu o baie fiebinte si patul desfacut. Dar m-am trezit cand a turnat un singur pahar de Pepsi. Si daca asta a fost tot ce am avut de oferit, un masaj al talpilor si un pensat. Resimt durere inca intre omoplati.

Ma intrebam de ce adorm ultima. Aseara am inteles ca e un cadou pentru a imi mai oferi cateva clipe de privire. Atunci nu stie cand il sarut, acela e momentul meu, e secunda in care inteleg si simt mai multe. Sau doar pentru ca ii vreau coprul peste mine inca o data.

joi, februarie 05, 2009

Did you know?



Fantastic video on the progression of information technology, researched by Karl Fisch, Scott McLeod, and Jeff Bronman, remixed