VamaOnline:
Se afișează postările cu eticheta iarna tu esti marea mea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta iarna tu esti marea mea. Afișați toate postările

miercuri, iunie 24, 2009

Trust a nympho

Plecasem de la premisa că nu am mai scris de mult. Venise chiar replica: "N-ai mai scris pe blog." La care raspundeam, păi n-am mai avut chef. De povestit si de bagat la amalgam au fost multe:

- am schimbat un parameci corporatist pe o adevărată hidră de Pipera ( de nevoie, nu de voie, că trebuie să simtă şi românu' cât de mic criza dă bani un pic)
-am prins vreo 2 mări (fără a număra cea bulgăreasco-mucitorească), o Mamaia şi o Vamă, cum îi şade bine corporatistului boem.
- am mai sfârşit o sesiune şi mă pregătesc psihologic pentru cea de toamnă, unde se vor număra mulţi boboci
- am dat şi de-un munte cu prea mult alcool şi cu o sinceritate debordantă ce s-a sfârşit cu confisiuni lacrimogene şi cumpărarea de la un ospătar a unei brichete la 4 noaptea cu 5 lei.
- mă las de fumat cu plasturi şi gume ( ştiu, va dezamăgesc din nou, dar cică de data aste e pe bune. Mă las de toţi 100 de ron aruncati pe Nicorette)
- prima experienţă de couchsurfing cu un malaezian tzuper
...aaaa, şi nu mai ştiu că n-am mai scris din aprilie şi I suck. big time.

Trecând de briefing, vroiam sa vorbesc de încredere.
Îmi amintesc că acum vreo 2 ani îmi sunam marea iubire beată şi înduioşată de o sticlă de Unirea şi îi urlam în receptor că relaţia noastră nu are nici un viitor. Aveam o aură de drama queen, cu motive kilometrice.
Acum mi se scuipă în faţă de o şi mai mare iubire că nu poţi să te indrepţi către nimic dacă nu ai încredere, dacă faci scenarii de la primul apel nepreluat şi că dacă te-ai lăsat de fumat nu însemnă că te poţi lăsa şi de futai.
Precum o proasta disperată mă întrebam încotro să te îndrepţi, unde?... dar mai ales unde este încornoratul întruchipat care învaţă miercuri seara pentru un examen de duminică şi nu răspunde la telefon la ore de scris pe blog.

luni, noiembrie 10, 2008

Hermannstadt

Sambata, senin, Sibiu. O cafea Lavazza impecabila, pierduta doar de vantul de dimineata ametit de Piata Mare. 255 de stradute mici si la fel, cu case colorate, multe luminate, in timp ce te invarti haotic in Inelul central. 190 de trepte pentru cel mai inalt turn, impins in cele 4 puncte cardinale. Miros de vechi condimentat cu iz contemporan european.
Nu mai e capitala a culturii, dar respiri peste tot liniste, teatru, filarmonica, cu iz apotropaic si sunet de civilizatie. Tuturor v-a placut Sibiul. Si mie mi-a placut toamna trecuta, cu defileul Oltului cu tot.
Dar in acest noiembrie parca a avut un alt gust, mai dulce, mai intim, mai necenzurat, parca a avut gustul tau. As putea sa blamez camera de la mansarda pentru toate acestea. Sau paltonul gri de Zara. Sau ochelarii retro cu reflectie solara. Sau as pute sa dau vina pe noi doi, pe cizemee mele fara toc, dar cu sunet de high hills, pe cerul senin sau pe mancarea ieftina si buna. Ma voi resemna sub toate felinarele sub care nu te-am sarutat sub pretextul ca nu aveau vasc agatat printre ele. Eram turisti fara accent, fara identificare singulara, fara incipit si exitus, venind parca ex-abrupto in lumea lor. Am visat palinca, cercuri pe gatul tau, scari rotunde in spirala si am macat multa caramida si pavaj. M-am apropiat cu ardoare de ceea ce nu am si am rengat promisiunea ta de a nu avea niciodata. Multe secunde am numarat la Sibiu in care am uitat cat am gresit, unde si de ce numai pentru ca aveam genti la fel. Aproape ca am invata melodia de "La multi ani!"
Aproape ca ai fost mai aproape.

marți, iulie 01, 2008

despre ce vroiam sa scriu?

Ma chinui de cateva ore sa scriu despre ultima experienta la mare. O voi numi generic VV No. 5. Da, m-am dus din nou in Vama sa ma fure mangalezii. Da, pentru a cincea oara anu' asta la mare. (asa ca sa se oftice feta people)
Nu-mi dau seama de ce a devenit atat de greu sa scriu despre asta. Poate pentru ca devinde ceva obisnuita de week-end sau pentru ca space-bar-ul meu e inclinat spre dreapta sau pentru ca mi-e rusine sa ma laud pueril cum mergeam in zig-zag si incercam sa intru in alta masina. Sondez mai adanc. E de la febra musculara generata de prea mult volei cu baietii la fileu si lipsa sutienului ce mi-a fost instrainat saptamana trecuta.
Folositor ar fi sa vin cu cateva informatii utile pentru cei ce nu au prins inca algele intre dinti si soarele intre degetele de la picioare. VV No. 5 recomanda:
-Micul Mare din 2 Mai pentru mancare ieftina si buna. Şoni ramane doar de chill ca e calic la portie si scump la portmoneu. Cu atentie insa - carnea e calculata la suta de grame
- Noul El Comandante pentru party-ul de noapte. Are foc, plaja, atmosfera ca la carte, oameni frumosi dupa a doua bere si un barman englez. Locatie - in spate la Corsaru - urmati linia fumului.
- Tot in spate la Corsaru gasiti neschimbata Tequila Sunrise: metrul e la fel de ieftin ca si atmosfera peitenoasa. Cristi din Arad da shoot-uri moka.
- Masa VIP de la GuglaG.
- Mancarea de la pescari.
- Faleza inca neatinsa.
- "Centrul de lectura" marca Cotidianul de la Şoni
- Clatite la ora 3.
- Aftershock de la bulgari.

VV No. 5 va recomanda sa evitati:
- Stuf - fumat, plin de lume pestrita, servire tafnoasa, copii.
- Gulasul de la Şoni pentru ca desi e foarte bun, e prea putin.
- Sandwichurile alea minunate de pe ulita principala pentru ca sunt 9 lei in loc de 4, cat erau de 1 mai
- Expirat - only if it's a must, people are boring.
- Drumul in si dinspre mare.

Sunt multe repere pe care VV No.5 nu le-a inclus in repertoriu... dar sunte abia la a cincea editie.