VamaOnline:

duminică, octombrie 21, 2007

rupt

Cica la Bacau ninge. Cica si in alte parti. Asa a zis tanti de la Stiri.
Casa e un dezastru si se plimba cineva in slipi si tricou. Momentele in care vasele trebuie spalate, pet-urile aruncate si cand afara ploua nu suna deloc promitatoare. Mi-am pierdut pe undeva conserva de pateu si visam sa plec la Paris in primavara. Colega e suparata. A plecat in ploaie dupa zacusca si salata beof. Geanta grea. Trebuia sa o ajute un cavaler.
Nu mai inteleg unele persoane. Ori se straduiesc ele sa se faca neintelese, ori am pierdut eu din profunzime sau din superficialitate o parte din latura lor cvasi-umana. Trec si vin. Unele lucruri aveau insemnatate in copilarie: "buna, vrei sa ne jucam?" erau cuvinte pe care le cantareai timid cateva secunde si iti ramaneau intiparite o dupa-amiaza intreaga. O noua cunostinta insemna o noua lume, un nou prieten. Acum parca cineva scobeste in interes ca prietenul meu, Costin, in branza si incepi sa te indepartezi tot mai mult de om, de prieten. La un moment dat apari atat de diferit incat lungimea aceea de unda se masoara pe latimea nasului, iar singuratatea devine apropiere doar pentru acea persoana.
Scrisesem demult intr-un jurnal printr-a 6-a ca viata e ca o nuvela, a real-life-novel (scuza-ti-mi inductia mai mult puerila decat puritana). Asta care va sa zica e decisa de persoanele din jurul nostru, esenta sta in caractere, nu in ceea ce faci. Reziduu de cuvinte devine irelevant pentru ca esti ceea ce esti doar prin persoana ta, nu prin ceea ce faci. Roata in schimb se invarte si imi demonstreaza ca totusi Negruzzi a trait acum vreo 3 secole, iar valabilitatea lui nu se va ridica niciodata la nivelul universal al lui Hamlet, asa cum se mintea Calinescu.
In concluzie, ramane pana la urma existenta "cevaului" in detrimentul persoanei, asa ca oamenii se scurg lasciv in jurul tau... doar ploua afara.

sâmbătă, octombrie 20, 2007

de la agonie la extaz...

Ieri in cinci minute am supravietuit celei mai confuze stari in care se poate afla un om. Sa simti ca totul est pierdut intr-o clipita de secunda, la un simplu telefon. Apoi sa te sune din nou, sa-ti spuna ca desi esti un prost si o ironie a sortii, nu e totul pierdut. Pur si simplu te golesti in interior si apoi ti se ridica o piatra de pe inima si nu te mai sufoci... rasuflii greu, dar respiri.
Am uitat multe lucruri si poate si ele m-au uitat pe mine de cand sunt aici. Cine spune ca facultatea e libertate se inseala. Da-ti-mi o mana de timp.
Imi voi cumpara un bilet cu destinatia "oriunde" cu ultimii bani de tigari. Si daca aseara am baut vodka, garonne si vin, nu inseamna ca n-am avut mintea libera si constiinta descarcata sa inrosesc receptorul. Si am repartitoare, e atat de cald.
Incep sa urasc cuvantul "proiect", din toate punctele de vedere: management de proiect, proiect la nu stiu ce obiect abstract ce tine de teoria comunicarii, proiecte de viitor, planuri, liste de facut, post-it-uri de lipit, agrafe de cumparat, proiecte, proiecte, proiecte. Prea multa organizare si atentie cand cineva imi spunea ca gandirea inseamna entropie, iar raspnsul ordine.
Imi placea proiectul Apa Nova, desa ma indoiesc de radacinile lui reale. Frumos, subiectiv, simpatic, dar oare putem iubi orice, nu doar Bucurestiul daca ne impinge cineva de la spate, ne impulsioneaza, ne face un site, putem sa iubim daca ni se prezinta un proiect atragator?

sâmbătă, octombrie 06, 2007

wonderwomen

Da, stiu, n-am scris de mult, blogul a cazut in dizgratie, nu l-am mai pus la status sa ma urce lumea in top, dar am facut lucruri interesante.
Si ca orice provinciala careia i s-a reprosat deja ca are accent si se mandreste ca e moldoveanca (i'm crazy) mi-am luat si eu bagajele in pungi de rafie si mi le-am deplasat undeva la marginea Bucurestiului, "oleaca" mai departe de Titan.
Ma mandresc cu balconul mai mare decat bucataria pe care stau ca la terasa la frappe ( mi-am gasit shaker, finaly), la parter, intr-un cartier verde de mosnegi, care se benocleaza deoarece n-am inca perdele , si cu o proprietara care verifica de 5 ori pe luna contoarele.
De ce spergirl, insa? pentru ca se benocleaza lumea la mine cand le spun ca fac 2 facultati la zi si am si job. Deci nu-mi dati peste nas cand va mint ca sunt ocupata. Un tip mi-a propus ca imi da el salariu minim pe economie si bonuri de masa daca as putea sa petrec cu el macar 4h/zi. Nu accept nimic fara telefon de serviciu si masina cu sofer.
Acum ca ati inteles mesajul, revin cu posturi cu impresii cat de curand.