Gustul ridica cortina - 2 -

Din triada saptamanala de teatru bucurestean, va prezentam 4 piese with do or don't. Am tot dat pe la Odeon in ultima vreme pentru simplu fapt ca bilete pentru studenti, la reducere, nu depasesc 16 RON si primesti loc mumos lateral la loja. Si decat sa sorbi un suc juma de ora printr-o cafenea, de banii aia de rasfeti 3 ore si te incarci cu boemie.

Pretul iubirii - Nunta si cerere in casatorie. Odeon. Nu, nu, nu. Parca nu are acelasi regizor ca si restul pieselor de la teatrul alb. Desi mizam pe inspiratia lui Cehov, am ramas profund dezamagita de toata tevatura de pe scena. Pe vremea mea, nu se vorbea cu spatele la public, iar piesa asta este jucata in proportie de 80% astfel. Plus ca nu auzeam actorii pentru ca da, dragii mei spectatori, daca joci cu spatele la scena, trebuie sa vorbesti mai tare. Sunt doar simple legi de fizica. Si nici macar nu radeam. Din politete s-a oferit un bis. Iar umorul, departe de gusturile mele. As fi incercat mult sa rad cand se dadea o stimabila doamna cu capul de o teava de termoficare, dar momentele ei de patetic imi starneau mai mult decat zambetul.

Biloxi Blues - Teatrul de comedie. Piesa a fost exact pe gustul meu. Era ceea ce imi doream sa vad de mult timp. Desi Chirila mi-a amintit de albumul sau, "Am sa ma intorc barbat", piesa a fost superba. Ca regie, ca varsta a actorilor, ca scenariu, ca poveste si ca implicare. De mult timp imi doream sa vad asa ceva. Si ma gandesc cu entuziasm ca e o trilogie. Nu m-am informat foarte exact despre ce este vorba, imi schimb mi-am schimbat in ultimele zile parerea despre Tudor Chirila, ca profesionist. Urmeaza sa ma defat cu alte interpretari ale regelui Spaniei si ale nebunului lui Gogol. Plus ca a adaugat un strop de savoare inverviul si coperta GQ. Drept urmare, il voi urmari mai des pe blogroll, desi imi displaceau articolele sale de inceput.

Marchizul de Sade - Odeon. Desi din alte motive, am plans si am ras la piesa asta in loja 22 timp de 3 ore. Nu ma asteptam la atatea implicatie si pornache petru un spectacol interzis minorilor sub 16 ani. Si din amuzant, falusian vorbind, toata desfatarea a devenit tragica in final. Totul a fost, mai aproape de real si sublim de abstract. Va recomand sa vedeti piesa...eee, eee, eee foate frumoasa.

Veronica se hotaraste sa moara - Odeon. Desi nu am citit nici una dintre cartile lui Paulo Coelho (nu, nu, nu va mint, nici macar "Alchimistul", cum nu am vazut nici un film cu James Bond), am primit invitatia de la blonda mea. Desi cunostea actorii din telenovele romanesti (wtf, ricum mai bine decat mine care nu recunosc decat figura..asta a jucat in, in, cum ii zice...), piesa a inceput prost si ma asteptam la o seara stricata. In schimb, la balamuc am aflat ca nu nu este nebun decat acela ce nu se crede nebun. Iar momentele Catalinei Mustata sub pian sunt memorabile.

Deci, hai la teatru!

Gustul ridica cortina

Dupa ce un an de zile m-am eschivat sa merg al teatru in Bucuresti (da, habar n-aveam unde se gasesc majoritatea, noroc ca e mare si central TNB-ul) si cinci ani de cand am idolatrizat TT (Teatrul Tineretului din Piatra-Neamt), in sfarsit am inceput sa ma boemesc si sa cumpar bilete cu o saptamana inainte. Recomand:

Fitness- Teatrul de Comedie. Mihaela Teleoacă e pur si smplu spectaculoasa ea singura si un public minimalist de 50 de oameni. Felul in care interationeaza, se misca, felul in care te ia in brate sau isi desface picioarele in cele mai erotice sau nevrotice pozitii, felul in care aduce un omagiu corpului feminin te face sa iesi de acolo cu un aer de faire l'amour.

Epopeea lui Ghilgames, mult pathos, mult corason.Aviz amatorilor, site-ul se actualizeaza in fiecare miercuri, iar biletele nu sunt disponibile decat de joi.

va sfatuiesc, fara Eduard al III-lea. Desi Caramitru e senzational ca de obicei si cineva isi facuse un cult in a vedea toti marii actori cat inca mai sunt in viata, piesa e un cvadruplu de incercari smardoase de a adapta. adica, care va sa zica, nu e nici originala, nici adaptata si in 3h (adica te uiti la ei de toti banii) ti-e sila de "stimata doamna" si de "Turcia" in secolul XIII. Realizare impunatoare, scenografie de exceptie, mai ca aduce cu un musical, dar pacat de scenariu si regie, ca ti se apleaca.

De vazut, Jocul de-a vacanta. Desi e la Teatrul Everiesc, piesa in sine e superba, un elogiu catre Mihail Sebastian. Am vazut pe putin 4 reprezentatii ale ei si credeti-ma, nu are cum sa nu va placa.

asaltat de elodia

Din ciuda de a nu invata ieri, desi azi am examen, am incercat sa gasesc scuze mai mult sau mai putin fiziologice pentru a ma eschiva. Trebuie sa recunosc totusi ca desi profesorul este extraordinar de plictisitor, cursu de "Conflicte in comunicare in secolul XX" este mai mult decat interesant, apropiindu-se de un roman beletristic. Incepe sa-mi para rau ca nu l-am onorat pe domnul Hilhor niciodata cu prezenta.
Revenind, printre mancat, fumat, jucat remi, am avut si curtoazie sa ma uit la tv in camera Andreei. Patul incomod, televizorul prea intr-o parte, muzica din dormitor prea tare, dar n-am ramas neatacata de subiectul "Elodia". Din fericire nu era unul din multe episoade de pe OTV, ci tocmai faptul ca domnul Cioaca era arestat preventiv (adica reprezinta pericol social) pentru violarea corespondentei (electronice) a sotiei lui.
Cu adevarat ca nu exista lucruri mai tampite in Romania. In primul rand, cum dovedesc domnii procurori ca adresa de e-mail apartine celei mai cunoscute persoane din Romania la ora actuala? Cum dovedesc ei ca acest blog pe care scriu nu apartine Elodiei? Cum dovedesc ca i-a spart parola si nu chiar domna avocata i-a dat-o de bunavoie? A trimis plangere din Dubai sau de sub pamant cumva? Elodia e secret national, incepe sa concureze pe Google cu NASA. Si lap-top-ul respectiv, si hard-ul, si domeniul de internet....alea ale cui mai erau?
Macar Al Capone a fost acuzat pentru evaziune fiscala.