Ah, ce i-as da o palma exact in muie de fata cu toti colegii lui crescuti in puf, cu masini si pregatiri la Bucruresti. Desi nu ma pot decide. Instinctul meu de fiica lu' Rambo imi spune ca imi voi incorda pumnul legionar din Garda de Fier si ii voi scoate pe nari sange si pe urechi fum. Dar voi trata problema ca o domnisoara ce poarta balerini si diadema cu fundita si ma voi rezuma la o palma cu minimum de forta, fara sa-mi incordez bicepsul.
Mai trebuie replica, asa ca in filme....
"Pentru ca te credeam prietenul meu..."
"Pentru ca trebuia sa ma platesti de cate ori m-am culcat cu tine.."
sau... fara cuvinte.
Deci, urasc cu toata inima.: o persoana cu care am impartit atatea momente frumoase, pe care o credeam un prieten, o persoana care nu stie ce sa mai credea despre tine cand aude vorbe degenerate din metalitati imbatranite, desi te cunoaste de foarte mult timp, o persoana care ti-a spus ca te iubeste candva.
Vorbe in vant de ambele parti. Mai bine "nu vorbi fara sa stii/ spui mereu ce auzi de la altii.." Dezamagita afirm ca increderea e 1/4 timp si 3/4 caracter.
Si cand toti iti spun ca esti magar, nu-ti ramane decat sa ragi.
joi, aprilie 19, 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Ce prieteni? Mai există aşa ceva? :)
Trimiteți un comentariu