S-a mutat aici

Dragilor, Lorelei s-a mutat aici.

Bye

Blogul se muta. Unde, ramane un secret. Ceea ce inseamna ca din personal devine anonim. 4 ani a supravietuit. Ma gasiti voi daca vreti.

Reflections of a Skyline - stolen

I'm not writing because I will write this.

Resuscitare

M-am hotărât să resuscitez blogul. Desigur, voi nu știți asta. Mi-am făcut cont pe facebook, din ideea de a vorbi și vedea ce mai fac couchsurferii mei. Azi mi-am făcut pe twitter. Asta pentru că acum doua zile eram în Sala de Lectură, în ceainăria de peste Act, iar doi tipi și-au scos laptop-urile și prima pagina deschisă a fost twitter. Plus că Andi Moisescu nu mai are loc în lista de prieteni Facebook.
Cred că resuscitarea a fost împinsă dintre orele în care stau pe scaunul corporatist și mi-e lene. Și răsfoiam Decât o revistă. Și descoperisem ca Irene și-a primit un job din toată nebunia asta. Și mă gandeam ca o să scap și eu de hidra de Pipera și o să schimb ceva. Desigur, acest lucru nu se va întâmpla vreodată pentru că eu nu sunt interesată și nici interesantă. Deși mănânc teatru o dată la săptămână și film cu calicii miercurea, eu nu:
- fac roboței din castane;
- nu îmi iau haine vintage sau hand-made și nu mi-am tăiat nici o pereche de blugi; și nu pot mărgele; și tricouri peste alte tricouri;
- eu nu pot să fiu așa pentru că am sâni; și forme; și toate tipele cool sunt minione și lipsite de vulgaritate.
- nu citesc cât trebuie sau ce trebuie.
- nu mănânc surimi, și Magura, și iaurtul ăla în două culori și alte chestii sweet și draguțe.
- până acum nici nu scriam cu diactritice decât în proiectele pentru facultate pentru că mă enervează ca se inlocuiește Z cu Y. Și pentru că mi-e lene;
- nici nu cunosc toate ceainăriile draguțe și cine ce cântă mai underground și desigur că mă trezesc după trei zile că a fost petrecere la Palatul Bragadiru, deși rămân fidelă Expi și absinth.
- mai mult, desigur că nu o sa fiu niciodată așa, în primul rând pentru că nu stau în centru, undeva pe Victoriei sau într-o garsonieră pe lângă Cișmigiu, să am baie de 1x1 cu sifonul de scurgere lângă WC și perne mari făcute din bulendre vechi pentru care să plătesc dublu.
- eu nu o să fiu niciodata interesantă pentru că nu am prieteni care să îmi facă poze artistice și nu am boemia necesară să îmi permit să mai gândesc.
- dar mail ales, nu am UGG-uri sau cizme de cauciuc ce sunt un must pentru această bransă pentru simplu motiv că mi se par hidoase și nu există ceva mai inestetic decât un picior fie el subțire sau voluptos care să arate bine în așa ceva. Nici măcar n-am auzit vreun tip care să zică... moamă, ce UGG-uri mișto ai.

- și ultimatumul: sunt prea leneșă și nu ajung decât la statusul de superficial boem/underground/cool/interesant/deștept/informat/creativ astefel încât să fiu... așa ca tipele alea pe care eu le admir, le ador, le apreciez, le privesc cu fascinație cum își asorteaza cu migala broșa cu traista și cu șosetele colorate...

și nu înțeleg de ce eu nu am bani și timp pentru chestiile astea. Și nu înțeleg de ce el zice că la Arhitectură (ceea ce e foarte tare) sunt tipe urâte.
- Dar sunt atât de interesante! Și informate! Și chiar ai ce vorbi și învăța de la ele!
- Da, dar sunt urâte.

WTF?... Și eu nici măcar nu scriu wtf. Dar cum trebuie să intru în rând cu lumea la care aspir... știam că mi-am făcut cont pe twitter prea târziu. Noroc că blog-ul mă urmărește din 2006. Fără succes. Așa că vom păstra totul cum a fost și până acum, între prieteni.

Nu ma pot abtine

Oricat mi se spune sa scriu, oricat afirm ca nu merge, nu ma pot abtine sa nu....

Blondes

Aceasta este teoria mea despre "De ce barbatii prefera blondele?"

Ne alegem partenerul din subconstientul de a face copii sanatosi. Femeile aleg un mascul cu tenul curat, cu maxilar proeminent, inalt, dar mai ales cu venituri ce le poate asigura procreerea unei progenituri sustenabile. Barbatii vor un plod sanatos, de aceea se uita dupa tate mari (ce pot alapta the "it" in primele luni de viata), dupa picioare lungi si zvelte, dupa un corp frumos... dar totusi, ce legatura are parul?
Din mentalitatea noastra indo-europeana, persoanele cu barul blond (natural) sunt rare. Adica... as ar trebui sa fie. Daca nu uitam la vechii greci, totii zeii lor erau blonzi. Toti printii erau blonzi. De aceea, blond inseamna curat, sanatate, faptul ca poti sa duci cu mandrie specia mai departe.

Restul e doar PR si porn.

Scooters and Hooters

Inca un episod de couchsurfing. De data asta 2 danezi ce vor sa ajunga din Danemarca pana in China cu scuterele. Da, da, chestiile alea mici, enervante si zgomotoase care nu prin mai mult de 50 la ora. Fara parbriz, cu casca si cu cortul. Daca v-a pufnit rasul, ganditi-va ca au ajuns pana aici. Si e cale lunga.

Ii intrebam prin ce tari urmeaza sa treaca si daca nu le trebuie viza. Nu si-au luat viza pentru Pakistan sau Iran, spun ca nu stiu sa planifice foarte bine. Evident, nu stiu cat o sa stea. Promit ca revin cate de curand cu poze, detalii si site-ul lor. Si cu stories. Pana una alta imi pare rau ca au ajuns in week-time si sunt prinsa pe Pipera 9 to5.

Deep shit

Programasem sistemul sa lucreze pentru mine astazi la birou. Automatizam. Si ma invarteam pe bloguri cu minimaize la auzul de pasi grabiti pe langa birou. Am gasit o leapsa cu o interpretare a versurilor faimoasei poezii a lui Octavian Paler. Si m-am oprit la:



Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca (dar e atat de usor sa faci pe cineva sa te dispretuiasca)Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita ( e usor sa fii o persoana iubita?!) .



Si mi-am amintit de o discutie placuta pe vremea cand purtam dresuri 80 DEN si mancam escalop in Giulesti. Ma intreba de ce mi-e frica. Raspunsul era simplu: mi-e frica ca nu o sa ma mai iubesca nimeni asa cum m-a iubit el. Cat de gresit gandeam, mi s-a aratat atunci. Calitatea de a iubi nu e a celui care iubeste, ci a celui ce stie sa se faca iubit. Faptul ca cineva te iubeste, nu inseamna ca este el special, ci ca tu esti intr-adevar minunat. Ai tot ce merita iubit.

Turkey visit

Va povesteam de primul meu couchsurfer, un malaezian, Ganesh, ce doar locuise in Vietnam, Surinam, Canada, Germania si pleca acum la Yemen, ce cu un week-end in urma fusese in Hawaii, dar nu stiu daca am lamurit multa lumea cu treaba asta cu couchsufingul.

Ei bine, iti oferi "canapeaua" pentru cineva si totodata poti sa beneficiezi de serviciile altor CS atunci cand te plimbi prin lume. Fie ca esti host sau traveler, cunosti oameni extraordinari, cu multe povesti, oameni interesanti si interesati. Imi place sa cred ca imi promovez tara cui trebuie. Aveam planificate niste iesiri catre Split si Lisabona, dar mama multinationala nu imi permite in vara asta. Poate anul viitor. Si Yacson ma asteapta la Paris. Deja gratarul de ziua lui Ganesh l-am ratat din lipsa de fonduri si cumum de examene. Cu toata strangerea de portofel si chinul de a reinnoi pasaportul, cred ca voi onora totusi ultima invitatie la Istambul.

Avantajele couchsurfing-ului sunt minunate:
- te scutesc de taxe de cazare care in marile capitale ale lumii sunt destul de piperate.
- cunosti o lume din interior, cu specificul si ambientul ei prin intermediul CS (cum imi place mie sa spun, excursii antropologice)
- alfii multe ponturi ce nu stau in ghidurile turistice;
- dar mai ales, legi mici prietenii.

Revenind, sa vedem la cine plec la Istambul. Mutlu este numele lui si desi detine vreo 3 "bussines"-uri cum le zice el, a acceptat o camera fara dus in Vama unde ne-a inmuiat cu o sticla de tequila "tuceasca". Impreuna cu Utklu, Mutlu si cu zana mea. Acum ca am clarificat asta, m-a impresionat foarte mult atitudinea lor cu privire la femei, desi am descoperit ca "fuck off" in turca se zice "has sictir", nu departe de expresia mea, si ca intelegeau multe cuvinte pe care le spuneam de la "musafir", "cearsaf", dar mai ales "tequila".
Erau simpatici: citeau toate reclamele si tot ce scria pe strada, s-au incumetat sa manance tochitura, mici si sa bea palica iar multumesc devea "multi-mess", "santate"- "salata", iar noroc l-am adaptat noi la mai placutul "sharif".

Am realizat in doua zile ca atunci cand nu ai griji si nu ti le faci, persoanele sunt mai bune. Iar prietenii mei turci au avut grija de noi mai mult decat orice iubit din trecutul meu cvasi-tumultos. Pe langa o nota puternica de politete si parfum bun, exista barbati care te intreaba tot timpul ce vrei, care stiu sa iti respecte o decizie si o replica buna, carora nici "te rog frumos" nu apuci sa le spui si carora nici daca le bagi banii in protofel nu te lasa sa iti platesti berea cu aroma de lamaie. Zana isi amintea de o colega ce ne povestea despre experienta sa in Turcia, cand nu mai stia de ce barbat e indragostita doar dupa felul lor de a se purta.

Dupa asemenea tratament, ma asteptam sa vad atitudinea de Q7 sau de A4. "Hai fetele ca mergem noi X Place. Va facem noi cinste" Parca nu mai pot de cinstea ta, cocalarule. Si dupa primul cocktail ma tot intreb de dracu cauta mana ta stanga pe soldul meu. Ma simt cumva obligata? Atata costa sa ne tavalim pe bancheta din spatele masinii, 15 RON?

Asa ca faceam inevitabil comparatie. Intre barbatii nostrii asa nesimtiti cum sunt care platesc nemteste, barbatii nostrii si mai nesimtiti care platesc si dupa astepta sa le miroasa a puta, si necunoscutii astia carora le oferisem un loc de dormit si care nu cunosteau cum e sa faci aluzii dupa ce ai fost dragut cu o femeie.

Sa fim noi proaste ca ii iubim tot pe ai nostrii?

Coco

Am vazut Coco Avant Chanel la cinema. O sala plina de fete si de iubiti tarati cu forta. Film frantuzesc ce a plictisit cativa insi dupa primele 30 de min. Audrey Tatou intr-o interpretare admirabila. Recomand.

Cred ca...

... n-ar trebui sa stiu. Batea lumina perfect prin draperiile protocalii. Era cald. El isi admira motorul de la etajul 6. Ii rugam sa traga draperiile la loc. Soarele se reflecta in folia de aluminiu din geamul vecinului de vis-a-vis. In bluza bleu a la Marc&Spencer de care imi bat joc ascunzandu-mi genunchii sub ea, nu credeam ca voi fi atat de linistita.

Marin Preda spunea ca atunci cand te desparti de cineva, initial esti in stare de soc si nu simti nimic. Ca si cum ai fi rece, de gheata, ca si cum nu ai realiza ce se intampla. Probabil ca nici nu o faci. E gol.


Ma uitam fix la cureaua mult prea stramta si la nasturii camasii. Intotdeauna aveam senzatia ca se incinge prea tare, dar credeam ca am suficient timp sa i-o spun. Raspund cu un bine sec, cand tot ce aveam eu in cap era fresh fresh start. Eu ziceam bine, gandeam da, simteam nu.

Am impaturit toate rufele in dulap. Credeam ca o sa folosesc patul. dublu. Cand dorm singura, ma astern ghemuita in coltul peretelui. Desi mie imi place la margine. Azi-noapte am dormit de-a latul patului. Noroc de zana mea cea buna.

Am recapitulat lucrurile ce trebuie facute dupa. Am fost prevazatoare. Am fixat repere in caz ca nu va mai fi. Ma indoiesc ca se vor respecta.

La Rasnov se sare de la 45 de metrii cu coarda elastica pentru 50e. Iar o casca proasta de motor tot atat e. Benzina e in jus de un euro, iar un ambreiaj nu poate fi scump. Sexul e gratis, dar prea tarziu. Si inca nu m-am apucat de cautat incarcator pentru I-Pod Nano.

Zana isi bag picioarele in rasa masculina. O fac si eu de luni incoace. Ma uit buimacita in agenda telefonului. Corpuri pe care altadata le-am dorit acum imi provoaca sila precum o tequila fara sare si lamaie. Si uneori visez la Expi... si la mare. Cum as pleca o saptamana la mare sa vad porumb cu 5 RON.

Acum vreau doar sa treaca timpul pe langa mine. Mai repede.

Oscilatii summeriene

Ma tot preling intre asta si asta.

Despre axile si imbratisari.

De cand a venit vara, anotimpul hainelor mici, a fetelor goale si a caldurii la salon, ma simt napadita de subtiori.
Mi se plangea cosmeticiana ca nu stie cum va merge la iarna cu criza asta, ca si asa iarna vin mai rar clientele la despaducheat si depielitat. Eu o asigur ca voi veni la fel de des. Adica, nevoia mea e permanenta, nu numai cand se vede pe sub fusta. Si bacsisul meu e gros.
Revenind, nebunia si scarbosenia mi s-a aratat ieri mai mult decat in alte zile. Ieri am fost oripilata de axile, prea multe. O fi de la bluzitele cu bretele, de la metroul care acum ma duce direct fara transportare la biroul bej de la mama corporatie sau pur si simplu mi-e sila. Nu ma intelegi gresit, nu am nimic cu aceasta parte anatomica a corpului, vorbim de o particulariatate: femei cu axile urate. Nu pot intelege cum pot arata unele atat de hidos, chiar langa san, chiar in zona ce o decoperi cand te bucuri, care se detensioneaza dimineata si care poarta pudra de talc si feromoni.
De obicei, nu prezinta un singur simptom, ci pe toate: grasime, talc strans si facut ciuciurete, fire de par negre iesite si bine stranse subcutanat care nici cu cel mai bun Bic nu pot fi eradicate definitiv si desigur, bubite rosii si ofilite de la iritatie/epilat/cine stie ce.
Fetelor, va rog frumos aveti grija de subtiorile dumneavoastra. Daca nu va miros si nu va pateaza bluzele de color deschise, nu inseamna ca puteti sa le afisati in asemenea hal. Singurul lucru care imi trecea prin minte e ca aproximativ la fel va arata si epilatul inghinal (asemanarea e oarecum formala). Nu vi se intoarce stomcaul pe dos?

Acum, revenind la lucruri mai frumoase, cum ar fi imbratisarile. Personal, mi se pare cel mai intimi gest, mai puternic decat un sarut, decat o atingere pe pulpa interioara a piciorului, o bataie pe umar sau o atingere pe piept. La Armata Poporului, dupa ce i-a aratat cum au scos literele cuprice si au lichit cu banda adeziva un “Lujerului” impersonal, doua tipe s-au imbratisat cu promisiunea de a se vedea in curand. Nu s-au pupat pe obraz cum fac fetele, nu si-au facut pa-pa cu mana, ci s-au imbratisat. Am ramas sa privesc scena cu “Atentie se inched usile” pe fundal, dar imaginea era atat de intima. Daca ar fi sa aleg un gest pe care s ail primesc toata viata, acesta ar fi. E cel mai pur moment, cel mai cald, cel mai dulce.
Nu m-am dus la “free hugs”. A fost intr-o zi de munca, din pacate.
Ah, si am primit o imbratisare intr-o piesa de one man show de la actrita. Divin.

O imbratisara adevarata. Cu axila curata.

Trust a nympho

Plecasem de la premisa că nu am mai scris de mult. Venise chiar replica: "N-ai mai scris pe blog." La care raspundeam, păi n-am mai avut chef. De povestit si de bagat la amalgam au fost multe:

- am schimbat un parameci corporatist pe o adevărată hidră de Pipera ( de nevoie, nu de voie, că trebuie să simtă şi românu' cât de mic criza dă bani un pic)
-am prins vreo 2 mări (fără a număra cea bulgăreasco-mucitorească), o Mamaia şi o Vamă, cum îi şade bine corporatistului boem.
- am mai sfârşit o sesiune şi mă pregătesc psihologic pentru cea de toamnă, unde se vor număra mulţi boboci
- am dat şi de-un munte cu prea mult alcool şi cu o sinceritate debordantă ce s-a sfârşit cu confisiuni lacrimogene şi cumpărarea de la un ospătar a unei brichete la 4 noaptea cu 5 lei.
- mă las de fumat cu plasturi şi gume ( ştiu, va dezamăgesc din nou, dar cică de data aste e pe bune. Mă las de toţi 100 de ron aruncati pe Nicorette)
- prima experienţă de couchsurfing cu un malaezian tzuper
...aaaa, şi nu mai ştiu că n-am mai scris din aprilie şi I suck. big time.

Trecând de briefing, vroiam sa vorbesc de încredere.
Îmi amintesc că acum vreo 2 ani îmi sunam marea iubire beată şi înduioşată de o sticlă de Unirea şi îi urlam în receptor că relaţia noastră nu are nici un viitor. Aveam o aură de drama queen, cu motive kilometrice.
Acum mi se scuipă în faţă de o şi mai mare iubire că nu poţi să te indrepţi către nimic dacă nu ai încredere, dacă faci scenarii de la primul apel nepreluat şi că dacă te-ai lăsat de fumat nu însemnă că te poţi lăsa şi de futai.
Precum o proasta disperată mă întrebam încotro să te îndrepţi, unde?... dar mai ales unde este încornoratul întruchipat care învaţă miercuri seara pentru un examen de duminică şi nu răspunde la telefon la ore de scris pe blog.

Auzi, ba!

Mie chiar imi place piesa asta.

Ignore

Inca un mail. E al6-lea. Primesc in fiecre vineri. Va fi inca un mail fara raspuns saptamana viitoare sa ma astepte cuminte in inbox. S-ar putea numi ca ignor persoana, ceea ce simte, pentru ce lupta, pentru ce a fost. Eu m-as simti uitata. Da, se traduce prin ignoranta.

In schimb nu asi gasi sinonimie intre acest cuvant si o Lori mai mult decat decenta si treaza urcata langa Blonda ce puna muzica in Expi, ferindu-se de libidinosi ce se frecau insistent de sanii ei sensibili iesit la plimbare fara sutien, alaturi de alti sani sensibili pe care nu i-a mai privit de mult. In muzica aceea fara gen, Lori e normala, e in apele ei, nu e geloasa, nu suspecteaza, Lori vrea doar sa bea, sa se distreze si sa rada de tipele ce se uita urat la el, nu la ea, cand ea le pune mana pe fund. Si Lori danseaza, doar ca in club Lori e furioasa, violenta si ar dori sa loveasca. Lucru pe care uneori il face atunci cand lipseste de la orele de tae-bo. Libertate,mon cher, ce vrei tu sa te simti bine. Si daca nu stii sa te asezi langa sanii mei sensibili si langa mana ce cauta in pantalonii tai ultimele urme de barbatie, nu, nu, asta nu e ignoranta.

De aceea Lori vorbeste despre ea la persoana a3-a.

Malaxorul de pateu

Sunt momente in care realizez ca nu am malaxat de mult pateu precum nu m-am zbatut lacrimogen-futuristic in patetic.

Am schimbat apartamentul si ma simt ca si cum l-as fi cumparat. Aveam de mult vise cu un dormitor portocaliu. Acum am, iar patul mai mult decat dublu acopera nesimtit 3/4 de camera. Intim, as putea spune. Iar zana e blonda si imi place. Cu incetineala moleculara incerc sa ma apropii de oameni, sa repar masina de spalat si sa cumpar cos de gunoi si mop.

L-am educat prost. Ea zice ca e bine. Am parasit-o aseara in Expi in cel mai jenant si nesimtit mod. Nici macar nu i-am zis ca am plecat. Ma uit nostalgica la telefonul cu cartela. Si totul ca sa nu pierd. Si desi teama e la incubator, incet incep sa realizez ca oricum nu o sa pierd, chiar daca e gelos si o priveste ca o amenintare, chiar daca uit de noi. El nu ma lasa sa ma desprind, parca sufera de afectiune scabroasa in preajma sarbatorilor. Daca intorc privirea, ignor. Am obosit sa ofer si sa fac pe plac, desi sunt momentele in care ma scald in placut. Am obosit pentru ca exact atunci cand sunt pregatita sa intind darul, cineva are grija sa iti infiga una in piramida nazala si sa spui "am vrut, dar...".

Tot timpul am concluzionat ca relatiile tin de placere si ca nu trebuie sa faci nimic din obligatie. Poti sa faci ceea ce iti dorsti in orice moment. De aceea nu am spus niciodata "nu" precum unui copil care isi hraneste curiozitatea cu temperatura sobei de teracota sau cu urzici. Nu am spus "nu" pentru ca am sperat ca va realiza singur ca nu trebuie sa puna mana, gandul sau alta parte a corpului pentru ca se arde si pisca. Si lasa semne. Si degeaba spui "nu" cand poate sa o faca oricum, cu sau fara acordul tau.
- De ce ma lasi doar pana la 11 afara?
- Ca e suficient.
- Ce, ti-e frica sa nu ma culc cu vreunul?
- E suficient.
- Pai daca vreau sa o fac, pot sa o fac foarte bine si la 12 la amiaza cu tine de manuta.
Mama mea a inteles atunci. Cel mai important e ca si eu am inteles.

Gustul ridica cortina - 2 -

Din triada saptamanala de teatru bucurestean, va prezentam 4 piese with do or don't. Am tot dat pe la Odeon in ultima vreme pentru simplu fapt ca bilete pentru studenti, la reducere, nu depasesc 16 RON si primesti loc mumos lateral la loja. Si decat sa sorbi un suc juma de ora printr-o cafenea, de banii aia de rasfeti 3 ore si te incarci cu boemie.

Pretul iubirii - Nunta si cerere in casatorie. Odeon. Nu, nu, nu. Parca nu are acelasi regizor ca si restul pieselor de la teatrul alb. Desi mizam pe inspiratia lui Cehov, am ramas profund dezamagita de toata tevatura de pe scena. Pe vremea mea, nu se vorbea cu spatele la public, iar piesa asta este jucata in proportie de 80% astfel. Plus ca nu auzeam actorii pentru ca da, dragii mei spectatori, daca joci cu spatele la scena, trebuie sa vorbesti mai tare. Sunt doar simple legi de fizica. Si nici macar nu radeam. Din politete s-a oferit un bis. Iar umorul, departe de gusturile mele. As fi incercat mult sa rad cand se dadea o stimabila doamna cu capul de o teava de termoficare, dar momentele ei de patetic imi starneau mai mult decat zambetul.

Biloxi Blues - Teatrul de comedie. Piesa a fost exact pe gustul meu. Era ceea ce imi doream sa vad de mult timp. Desi Chirila mi-a amintit de albumul sau, "Am sa ma intorc barbat", piesa a fost superba. Ca regie, ca varsta a actorilor, ca scenariu, ca poveste si ca implicare. De mult timp imi doream sa vad asa ceva. Si ma gandesc cu entuziasm ca e o trilogie. Nu m-am informat foarte exact despre ce este vorba, imi schimb mi-am schimbat in ultimele zile parerea despre Tudor Chirila, ca profesionist. Urmeaza sa ma defat cu alte interpretari ale regelui Spaniei si ale nebunului lui Gogol. Plus ca a adaugat un strop de savoare inverviul si coperta GQ. Drept urmare, il voi urmari mai des pe blogroll, desi imi displaceau articolele sale de inceput.

Marchizul de Sade - Odeon. Desi din alte motive, am plans si am ras la piesa asta in loja 22 timp de 3 ore. Nu ma asteptam la atatea implicatie si pornache petru un spectacol interzis minorilor sub 16 ani. Si din amuzant, falusian vorbind, toata desfatarea a devenit tragica in final. Totul a fost, mai aproape de real si sublim de abstract. Va recomand sa vedeti piesa...eee, eee, eee foate frumoasa.

Veronica se hotaraste sa moara - Odeon. Desi nu am citit nici una dintre cartile lui Paulo Coelho (nu, nu, nu va mint, nici macar "Alchimistul", cum nu am vazut nici un film cu James Bond), am primit invitatia de la blonda mea. Desi cunostea actorii din telenovele romanesti (wtf, ricum mai bine decat mine care nu recunosc decat figura..asta a jucat in, in, cum ii zice...), piesa a inceput prost si ma asteptam la o seara stricata. In schimb, la balamuc am aflat ca nu nu este nebun decat acela ce nu se crede nebun. Iar momentele Catalinei Mustata sub pian sunt memorabile.

Deci, hai la teatru!

Silent all these years

I heard of a man who says words so beautifully that if he only speaks their name women give themselves to him. If I am dumb beside your body while silence blossoms like tumours on our lips it is because I hear a man climb the stairs and clear his throut outside our door.

SPM

Am SPM*.
Sunt irascibila, nervoasa, iritata, vorbesc despre un sigur lucru, ma entuziasmez si dupa injur. Ma chinui, invat paginile cu anunturi, dau zeci de telefoane, ma prezint cu numele intreg si dupa fixez intalniri serale in tot felul de cartiere. De vreo doua luni sufar de sindrom ca si cum mi-ar fi intarziat ciclu si toate testele au iesit cu o singura liniuta roz. Uneori mi-e si greata, ma ploua, negociez, cobesc, sunt paranoia. In sfarsit, sunt aproape sa imi car boarfele din mansarda infecta din Giulesti.

Teologul, colegul meu de apartament, este un fenomen de infatuare deplina. Cum era cu prostul si cu fudulul? Ok, povestea e lunga si incepe pe undeva in sesiune. Dar voi trece la punctul culminant ce implica un penis gol, o masa de bucatarie si un baiat simtit la masa. Posesorul penisului (da, avea si un stapan) era cuprins de o apriga mahmureala si se indrepata catre sticla lui de Pepsi Maxx pastrata traditional la rece. Este intampinat de un baiat simtit ce manca in bucatarie si caruia brusc ii scade pofta de mancare. Te-a vazut, nu te-a vazut, ba te-a vazut. Eu prezint scuzele de riguare. Poveste se continua cu acelasi posesor de penis gol, cu acelasi penis gol, la fel de mahmur, dar de data asta pastrat in limitele regulamentare ale celor patru pereti pentru care eu platesc chirie. Teologul nu bate la usa, posesorul (mandru si contrariat) ii comunica rezolutia conform careia regula spune sa cioc-cioc si tot ingamfatul sare cu gura. Eu ma trezesc cu cravata la gat si ii urlu ca o doamna goala de sub patura mov sa iasa afara. El isi da alte aere, dar intr-un final tranteste usa si imi comunica ceva inteligibil de dincolo. Radem amandoi. Eu si posesorul. Ca dupa vreo 2 zile sa imi comunice ca nu vrea sa mai vada penisul sau posesorul de penis in casa. Eu: Poftim?... Ma ameninta cu paratul. Eu rad: deja fixam conversatia: Stiti, la Lori vine un posesor de penis si umbla gol cu penisul gol prin casa. Si cu curu' gol. Pentru ca da, dragii mei, posesorul de penis este si posesor de cur.

In fine, cum eu sufar de SPM de mai bine de o luna, telologul nu suporta posesorul pe penis. De parca teologol nu ar avea penis. Parca. Oricum, ideea e ca ma mut. Si sunt fericita. Nu pentru ca scap de teolog, ci pentru ca voi imparti un apartament micut cu o super Zana si un pat dublu cu posesorul de penis. Cu usa si fara cioc-cioc. Tulip-tulip.

*sindrom pre-mutat