M-am pierdut demult in priviri lungi si fixe. Taceri ce spun mai multe decat mii de cuvinte si buze ce soptesc fara suflu dorinte neimplinite. Pobabil imi voi aminti si imi voi reprosa: proasta si copchila mai eram, dar fuck, cat era de frumos.
Eu cand voi fii mare ma voi face...insensibila. Si voi inceta sa traiesc. Noapte buna.
joi, septembrie 28, 2006
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Ca mai toti de altfel, pt. ca "asa trebuie"... Dar cati isi dau seama ca daca n-ar deveni insensibili si n-ar inceta sa traiasca, nici n-ar mai fi nevoie? Doar ca pt. asta trebuie ca unii sa se sacrifice, sa-si pastreze sufletul intr-o lume care-i va lovi cu fiecare ocazie, pt. ca cei care vin dupa ei sa nu mai fie nevoiti sa aleaga doar intre a suferi si a fi... undead.
Trimiteți un comentariu