Discutie dupa examenul de filosofie ( pentru necunoscatori: Macoviciuc: prof. de filosofie, iar Dominic e asistentul de la seminar, iar Carlan e seminaristul de la ICRM, care a terminat facultatea in 2004):
lorelei: n-a mers cu copiatul
Ioana: stiiiu
Ioana: e, chelia lui e misto, o vad si-n toamna
lorelei: eh..lasa..am auzit lui k nu-i place lu Maco in sept pe la scoala
lorelei: poate poate
Ioana: daaa? adica trece si din pura mila? ca altfel mira-m-as
Ioana: adica na, i-am scris ce am inv pentru admitere
Ioana: sa dea domnul sa fie baiat cu simtul umorului
lorelei: am auzti k e
lorelei: deci..cum vrea el de'acum inainte
Ioana: si, desigur, l-am vazut pe dominic la costum. un castig spiritual avem si noi din examenul asta
Ioana: oare trebuia si noi sa mergem in fusta si camasuta?
lorelei: hai mei..nu vezi k il ajunge pe macoviciuc la chelie
Ioana: pai e filosof, ce mama ma-sii
Ioana: toti filosofii au chelie, de la socrate si pana la becali
lorelei: bei..eu is p jos
lorelei: ma faci si pun conversatia asta pe blog
Ioana: be my guest
Gabi: sa stii ca e adevarat cu chelia
Gabi: e de la scarpinat intens in cap
Gabi: dupa muste
Ioana: profnd, dom'le
Ioana: desigr, asta il pune in inferioritate pe carlan. dar carlan are camasa mov
Ioana: si mie mi-e somn
lorelei: dupa atata filosofie
Ioana: poti sa-i spui si-asa....desi, cand nu scrii sau nu gandesti sau nu te uiti in ochii lui maco, te cam plictisesti si te ia somnul
lorelei: ca la orice curs dealtfel
lorelei: nici o diferenta
lorelei: doar ca i-am simtit rasuflarea in parul meu
lorelei: si pe-a lu maco..si pe-a lu dominic
lorelei: mirific
Gabi: ai observat ca toate emoticoanele sunt chele?
Ioana: asta e geniala
lorelei: mei..unde bem p 8?
Ioana: in backstage?
Ioana: ala-mi place mult
Ioana: sau la naiba, in hawaii
lorelei: vedem vedem...8 e joi nu?
Ioana: vineri, cred
Ioana: da, vineri, atunci a fost rastignirea
Ioana: exista o corelatie
lorelei: niciodata nu e prea tarziu
lorelei: vedem vedem
lorelei: ne hotaram noi la fata locului
Ioana: da, true, daca mai avem cu ce vorbi
lorelei: oricum, fir'ar mama ma-sii de exam
lorelei: adik?
Ioana: adica in ideea ca acolo nu ma duc sa copiez din curs si sa pic implicit, s-ar putea sa imi ia o vreme pana sa imi recuperez graiul
Ioana: predictii, predictii
lorelei: inteleg..esti in recuperare. nici o problema. sa shtii k noi, cu totii, suntem langa tine (in aceeasi situatie)
marți, ianuarie 29, 2008
vineri, ianuarie 25, 2008
post-it
S-au imputinat post-it-urile de pe dulapul meu. Erau 14, acum sunt doar 8, maine ajung la 7. Cine stie, cunoaste.
Oricum, faza cea mai tare a fost la examenul de management si marketing. Saru-mana electricianului din Polizu. Scriem noi timp de o ora pe lumina de discoteca, apoi juma de ora la lumina telefonului. Si nu-mi inchipuiam ca la primul meu examen serios as fi putut sa copiez atat de mult, inca din primele 2 minute dupa ce ne-a dat subiectele. Asa da, ma tot duc la examene la ora 16. Prost sa fi, noroc sa ai.
Oricum, faza cea mai tare a fost la examenul de management si marketing. Saru-mana electricianului din Polizu. Scriem noi timp de o ora pe lumina de discoteca, apoi juma de ora la lumina telefonului. Si nu-mi inchipuiam ca la primul meu examen serios as fi putut sa copiez atat de mult, inca din primele 2 minute dupa ce ne-a dat subiectele. Asa da, ma tot duc la examene la ora 16. Prost sa fi, noroc sa ai.
concert de vama
Da, a fost concert Vama in Becker Brau. Si nu m-am dus. Da las' ca s-a dus Tariceanu si pentru mine, sa-i fluture Chirila prezervativul pe sub nas. Poate asa afla si el cat de nasoala e viata in Bucuresti si cat de greu o duc studentii. Si sa-i stea in gat aia 30 de lei pentru bilet, pe care amaratii de bursieri cu dor de vara i-au platit.
Pacat, imi placea de Chirila cand inca mai bea vodca. Vama, aia Veche, ramane trupa mea de suflet. Frumos artist Chirila asta, pacat de omul din spatele lui.
Pacat, imi placea de Chirila cand inca mai bea vodca. Vama, aia Veche, ramane trupa mea de suflet. Frumos artist Chirila asta, pacat de omul din spatele lui.
asaltat de elodia
Din ciuda de a nu invata ieri, desi azi am examen, am incercat sa gasesc scuze mai mult sau mai putin fiziologice pentru a ma eschiva. Trebuie sa recunosc totusi ca desi profesorul este extraordinar de plictisitor, cursu de "Conflicte in comunicare in secolul XX" este mai mult decat interesant, apropiindu-se de un roman beletristic. Incepe sa-mi para rau ca nu l-am onorat pe domnul Hilhor niciodata cu prezenta.
Revenind, printre mancat, fumat, jucat remi, am avut si curtoazie sa ma uit la tv in camera Andreei. Patul incomod, televizorul prea intr-o parte, muzica din dormitor prea tare, dar n-am ramas neatacata de subiectul "Elodia". Din fericire nu era unul din multe episoade de pe OTV, ci tocmai faptul ca domnul Cioaca era arestat preventiv (adica reprezinta pericol social) pentru violarea corespondentei (electronice) a sotiei lui.
Cu adevarat ca nu exista lucruri mai tampite in Romania. In primul rand, cum dovedesc domnii procurori ca adresa de e-mail apartine celei mai cunoscute persoane din Romania la ora actuala? Cum dovedesc ei ca acest blog pe care scriu nu apartine Elodiei? Cum dovedesc ca i-a spart parola si nu chiar domna avocata i-a dat-o de bunavoie? A trimis plangere din Dubai sau de sub pamant cumva? Elodia e secret national, incepe sa concureze pe Google cu NASA. Si lap-top-ul respectiv, si hard-ul, si domeniul de internet....alea ale cui mai erau?
Macar Al Capone a fost acuzat pentru evaziune fiscala.
Revenind, printre mancat, fumat, jucat remi, am avut si curtoazie sa ma uit la tv in camera Andreei. Patul incomod, televizorul prea intr-o parte, muzica din dormitor prea tare, dar n-am ramas neatacata de subiectul "Elodia". Din fericire nu era unul din multe episoade de pe OTV, ci tocmai faptul ca domnul Cioaca era arestat preventiv (adica reprezinta pericol social) pentru violarea corespondentei (electronice) a sotiei lui.
Cu adevarat ca nu exista lucruri mai tampite in Romania. In primul rand, cum dovedesc domnii procurori ca adresa de e-mail apartine celei mai cunoscute persoane din Romania la ora actuala? Cum dovedesc ei ca acest blog pe care scriu nu apartine Elodiei? Cum dovedesc ca i-a spart parola si nu chiar domna avocata i-a dat-o de bunavoie? A trimis plangere din Dubai sau de sub pamant cumva? Elodia e secret national, incepe sa concureze pe Google cu NASA. Si lap-top-ul respectiv, si hard-ul, si domeniul de internet....alea ale cui mai erau?
Macar Al Capone a fost acuzat pentru evaziune fiscala.
sâmbătă, decembrie 01, 2007
joi, noiembrie 29, 2007
nice to meet you
X: - Buna, eu sunt x.
Lorelei: - Lori.
X: -Cuuuum?
L: -Lori, de la Lorelei.
.....
X:- Cum? Lorelei?
L:-Da.
X:-Chiar asa te cheama, Lorelei?
L:- Da.
X:- Asa scrie in buletin?
L:-Da, vrei sa-ti arat?
....
Parinti inspirati, ce mai! Se intampla des si se citeste.
Lorelei: - Lori.
X: -Cuuuum?
L: -Lori, de la Lorelei.
.....
X:- Cum? Lorelei?
L:-Da.
X:-Chiar asa te cheama, Lorelei?
L:- Da.
X:- Asa scrie in buletin?
L:-Da, vrei sa-ti arat?
....
Parinti inspirati, ce mai! Se intampla des si se citeste
luni, noiembrie 26, 2007
sâmbătă, noiembrie 24, 2007
guest
E 2 si mi-e foarte greu sa ma apuc de curatenie. Maine am musafiri veniti de departe. Maine la 10 la aeroport. Mi-e greu pentru ca inca n-am iesit din blugii imprumutati de la Kramela si am vizionat cateva ore "Dansez pentru tine", incununate cu pauzele publicitare cu tot.
Am intalnit azi un vechi amic (a decazut de mult din stadiul de prieten). E la Academia Militara si inca nu i-au spalat creierul. Imi place de tipu asta intr-un mod ironic: are atatea planuri de viitor, cica el vrea sa isi depaseasca limitele. Imi zice ca daca isi ia doctoratul castiga zeci de mii de euro si ca dupa 3 ani va avea 6.000. Ma prefac ca il cred, fara a ma chinui sa verific din 3 surse. La fel cum m-am eschivat si in momentul in care imi povestea in iulie ca vrea sa plece in Tahiti ( nu ma intelegeti gresit, tipu' e bazat...pe taica-su desigur).
Moi: Ei.... si unde ai fost vara asta?
BFL( Big Fat Liar): Aaaaa, in Bucuresti.
Moi: Vai, ce frumos. Dar cum a ramas cu Tahiti?
BFL: .....
In fine, cica pleaca in Anglia, cica are prietena roscata care l-a adus cu masina, cica stie un centru de masaj extraordinar, cica... astept momentul in care imi va destainui printre felinare ca are acasa sabia lui Excalibur. N-am inteles motivul pentru care incearca atat de mult sa epateze in fata mea. Si oare numai in fata mea? Oare rezida dintr-un sentiment de inferioritate, lipsa de atentie sau, din contra, obsesia de a fi mai bun, mai sus, mai apreciat pentru ceea ce mosteneste.
Dicutie plictisitoare despre facultate, noroc de atmosfera de Green Hours. Pacat de chelner care nu se pricepe la calcule, incarcandu-ne nota cu 150 de mi.
... dar in timpul scrierii acestui post am reusit sa fac curateneie. e deja 3.
Am intalnit azi un vechi amic (a decazut de mult din stadiul de prieten). E la Academia Militara si inca nu i-au spalat creierul. Imi place de tipu asta intr-un mod ironic: are atatea planuri de viitor, cica el vrea sa isi depaseasca limitele. Imi zice ca daca isi ia doctoratul castiga zeci de mii de euro si ca dupa 3 ani va avea 6.000. Ma prefac ca il cred, fara a ma chinui sa verific din 3 surse. La fel cum m-am eschivat si in momentul in care imi povestea in iulie ca vrea sa plece in Tahiti ( nu ma intelegeti gresit, tipu' e bazat...pe taica-su desigur).
Moi: Ei.... si unde ai fost vara asta?
BFL( Big Fat Liar): Aaaaa, in Bucuresti.
Moi: Vai, ce frumos. Dar cum a ramas cu Tahiti?
BFL: .....
In fine, cica pleaca in Anglia, cica are prietena roscata care l-a adus cu masina, cica stie un centru de masaj extraordinar, cica... astept momentul in care imi va destainui printre felinare ca are acasa sabia lui Excalibur. N-am inteles motivul pentru care incearca atat de mult sa epateze in fata mea. Si oare numai in fata mea? Oare rezida dintr-un sentiment de inferioritate, lipsa de atentie sau, din contra, obsesia de a fi mai bun, mai sus, mai apreciat pentru ceea ce mosteneste.
Dicutie plictisitoare despre facultate, noroc de atmosfera de Green Hours. Pacat de chelner care nu se pricepe la calcule, incarcandu-ne nota cu 150 de mi.
... dar in timpul scrierii acestui post am reusit sa fac curateneie. e deja 3.
luni, noiembrie 19, 2007
tot un neam de ciobani
Iliescu are blog. Si Nastase are blog. L-am cautat pe Basescu, dar in zadar. In mod ciudat mai functioneaza aceste campanii electorale. Ma intreb ce adjuvant le scrie. Si cum pronunta nea' Nelu blogăr sau sain in..-. şi cum se plimbă el modest prin blogosfera şi ce conexiune are la Palatul Parlamentului. Oare îşi scrie posturile în timpul şedinţei de la Seant?
Ce vremuri frumoase când mă întrebau prietenii ce e ăla blog şi cu ce se mănâncă....
Si cu multumiri lui Gabriel, care m-a atentionat ca pana si PAPA are blog, cu tot cu fanclub.
Ce vremuri frumoase când mă întrebau prietenii ce e ăla blog şi cu ce se mănâncă....
Si cu multumiri lui Gabriel, care m-a atentionat ca pana si PAPA are blog, cu tot cu fanclub.
duminică, noiembrie 18, 2007
#101
Cu al 101 post tind sa concluzionez ca am o preferinta explicabila insa in a scrie pe blog in momentele in care sunt singura in casa si ploua afara. Am de ales in urmatoarele 6 minute daca sa mai downloadez niste comedii romantice de pe dc (cu finaluri atat de predictibile) sau sa ma vad cu un vechi prieten undeva prin Rahova, la capul lui 32.
Aseara am fost cu Lemouton in Expirat si ne-am viciat de pe scena in multime, de la buda pe coridoare. N-aveau Aftershock. Am indepartat bajetii prea inistenti spunandu-le ca suntem pe invers (alte scuze nu erau capabili sa accepte). Oricum, trebuie sa repetam figura.
Am pornit sa scriu acest post ca o concluzie dalmatiana la scurta si anosta viata a blogului. In schimb, imi revin in cap cateva replici despre indiferenta, plictiseala, dezinteres, pe care le-am aruncat direct in piept unei persoane, ieri seara. Incercam sa gasesc cauza acestui ciudat sentiment pe care nu ma asteptam sa'l intalnesc vreodata in cazul lui. In mod ciudat, insa, plictiseala nu vine din dorinta de lucruri noi, ci din dorul celor vechi. Lipsa de energie nu e doar un fapt metafizic al lenei, ci lacuna unui impuls-fulger sau al unui entuziasm peren. Poate e de la vreme: "vreme trece, vreme vine..."
Aseara am fost cu Lemouton in Expirat si ne-am viciat de pe scena in multime, de la buda pe coridoare. N-aveau Aftershock. Am indepartat bajetii prea inistenti spunandu-le ca suntem pe invers (alte scuze nu erau capabili sa accepte). Oricum, trebuie sa repetam figura.
Am pornit sa scriu acest post ca o concluzie dalmatiana la scurta si anosta viata a blogului. In schimb, imi revin in cap cateva replici despre indiferenta, plictiseala, dezinteres, pe care le-am aruncat direct in piept unei persoane, ieri seara. Incercam sa gasesc cauza acestui ciudat sentiment pe care nu ma asteptam sa'l intalnesc vreodata in cazul lui. In mod ciudat, insa, plictiseala nu vine din dorinta de lucruri noi, ci din dorul celor vechi. Lipsa de energie nu e doar un fapt metafizic al lenei, ci lacuna unui impuls-fulger sau al unui entuziasm peren. Poate e de la vreme: "vreme trece, vreme vine..."
luni, noiembrie 12, 2007
cativa draci si repulsie stomacala
Incercare de post de acum 2 saptamani:
As sparge muia cuiva in seara asta. Nu e doar un instict animalic, ci stiu in botul cui se opreste pumnul. Un "supra-elevat" mi-a replicat ca demersul meu intr'ale invataturii e inutil, ca de ce dracu nu ma angajez acum, ca de ce ma incapatanez sa urmez doua facultati si de ce stau pe banii altora. Atat de extern vietii mele un nimeni sa-mi afirme ca sunt useless.
Continuare:
Am discutat cu Supra-elevatul, mi-a marturisit ca asa e el: spune ce gandeste... daca gandeste. Prea franc pentru relatii publice, prea nesimtit pentru modestia mea provinciala, prea... si ma opresc aici.
As sparge muia cuiva in seara asta. Nu e doar un instict animalic, ci stiu in botul cui se opreste pumnul. Un "supra-elevat" mi-a replicat ca demersul meu intr'ale invataturii e inutil, ca de ce dracu nu ma angajez acum, ca de ce ma incapatanez sa urmez doua facultati si de ce stau pe banii altora. Atat de extern vietii mele un nimeni sa-mi afirme ca sunt useless.
Continuare:
Am discutat cu Supra-elevatul, mi-a marturisit ca asa e el: spune ce gandeste... daca gandeste. Prea franc pentru relatii publice, prea nesimtit pentru modestia mea provinciala, prea... si ma opresc aici.
duminică, octombrie 21, 2007
rupt
Cica la Bacau ninge. Cica si in alte parti. Asa a zis tanti de la Stiri.
Casa e un dezastru si se plimba cineva in slipi si tricou. Momentele in care vasele trebuie spalate, pet-urile aruncate si cand afara ploua nu suna deloc promitatoare. Mi-am pierdut pe undeva conserva de pateu si visam sa plec la Paris in primavara. Colega e suparata. A plecat in ploaie dupa zacusca si salata beof. Geanta grea. Trebuia sa o ajute un cavaler.
Nu mai inteleg unele persoane. Ori se straduiesc ele sa se faca neintelese, ori am pierdut eu din profunzime sau din superficialitate o parte din latura lor cvasi-umana. Trec si vin. Unele lucruri aveau insemnatate in copilarie: "buna, vrei sa ne jucam?" erau cuvinte pe care le cantareai timid cateva secunde si iti ramaneau intiparite o dupa-amiaza intreaga. O noua cunostinta insemna o noua lume, un nou prieten. Acum parca cineva scobeste in interes ca prietenul meu, Costin, in branza si incepi sa te indepartezi tot mai mult de om, de prieten. La un moment dat apari atat de diferit incat lungimea aceea de unda se masoara pe latimea nasului, iar singuratatea devine apropiere doar pentru acea persoana.
Scrisesem demult intr-un jurnal printr-a 6-a ca viata e ca o nuvela, a real-life-novel (scuza-ti-mi inductia mai mult puerila decat puritana). Asta care va sa zica e decisa de persoanele din jurul nostru, esenta sta in caractere, nu in ceea ce faci. Reziduu de cuvinte devine irelevant pentru ca esti ceea ce esti doar prin persoana ta, nu prin ceea ce faci. Roata in schimb se invarte si imi demonstreaza ca totusi Negruzzi a trait acum vreo 3 secole, iar valabilitatea lui nu se va ridica niciodata la nivelul universal al lui Hamlet, asa cum se mintea Calinescu.
In concluzie, ramane pana la urma existenta "cevaului" in detrimentul persoanei, asa ca oamenii se scurg lasciv in jurul tau... doar ploua afara.
Casa e un dezastru si se plimba cineva in slipi si tricou. Momentele in care vasele trebuie spalate, pet-urile aruncate si cand afara ploua nu suna deloc promitatoare. Mi-am pierdut pe undeva conserva de pateu si visam sa plec la Paris in primavara. Colega e suparata. A plecat in ploaie dupa zacusca si salata beof. Geanta grea. Trebuia sa o ajute un cavaler.
Nu mai inteleg unele persoane. Ori se straduiesc ele sa se faca neintelese, ori am pierdut eu din profunzime sau din superficialitate o parte din latura lor cvasi-umana. Trec si vin. Unele lucruri aveau insemnatate in copilarie: "buna, vrei sa ne jucam?" erau cuvinte pe care le cantareai timid cateva secunde si iti ramaneau intiparite o dupa-amiaza intreaga. O noua cunostinta insemna o noua lume, un nou prieten. Acum parca cineva scobeste in interes ca prietenul meu, Costin, in branza si incepi sa te indepartezi tot mai mult de om, de prieten. La un moment dat apari atat de diferit incat lungimea aceea de unda se masoara pe latimea nasului, iar singuratatea devine apropiere doar pentru acea persoana.
Scrisesem demult intr-un jurnal printr-a 6-a ca viata e ca o nuvela, a real-life-novel (scuza-ti-mi inductia mai mult puerila decat puritana). Asta care va sa zica e decisa de persoanele din jurul nostru, esenta sta in caractere, nu in ceea ce faci. Reziduu de cuvinte devine irelevant pentru ca esti ceea ce esti doar prin persoana ta, nu prin ceea ce faci. Roata in schimb se invarte si imi demonstreaza ca totusi Negruzzi a trait acum vreo 3 secole, iar valabilitatea lui nu se va ridica niciodata la nivelul universal al lui Hamlet, asa cum se mintea Calinescu.
In concluzie, ramane pana la urma existenta "cevaului" in detrimentul persoanei, asa ca oamenii se scurg lasciv in jurul tau... doar ploua afara.
sâmbătă, octombrie 20, 2007
de la agonie la extaz...
Ieri in cinci minute am supravietuit celei mai confuze stari in care se poate afla un om. Sa simti ca totul est pierdut intr-o clipita de secunda, la un simplu telefon. Apoi sa te sune din nou, sa-ti spuna ca desi esti un prost si o ironie a sortii, nu e totul pierdut. Pur si simplu te golesti in interior si apoi ti se ridica o piatra de pe inima si nu te mai sufoci... rasuflii greu, dar respiri.
Am uitat multe lucruri si poate si ele m-au uitat pe mine de cand sunt aici. Cine spune ca facultatea e libertate se inseala. Da-ti-mi o mana de timp.
Imi voi cumpara un bilet cu destinatia "oriunde" cu ultimii bani de tigari. Si daca aseara am baut vodka, garonne si vin, nu inseamna ca n-am avut mintea libera si constiinta descarcata sa inrosesc receptorul. Si am repartitoare, e atat de cald.
Incep sa urasc cuvantul "proiect", din toate punctele de vedere: management de proiect, proiect la nu stiu ce obiect abstract ce tine de teoria comunicarii, proiecte de viitor, planuri, liste de facut, post-it-uri de lipit, agrafe de cumparat, proiecte, proiecte, proiecte. Prea multa organizare si atentie cand cineva imi spunea ca gandirea inseamna entropie, iar raspnsul ordine.
Imi placea proiectul Apa Nova, desa ma indoiesc de radacinile lui reale. Frumos, subiectiv, simpatic, dar oare putem iubi orice, nu doar Bucurestiul daca ne impinge cineva de la spate, ne impulsioneaza, ne face un site, putem sa iubim daca ni se prezinta un proiect atragator?
Am uitat multe lucruri si poate si ele m-au uitat pe mine de cand sunt aici. Cine spune ca facultatea e libertate se inseala. Da-ti-mi o mana de timp.
Imi voi cumpara un bilet cu destinatia "oriunde" cu ultimii bani de tigari. Si daca aseara am baut vodka, garonne si vin, nu inseamna ca n-am avut mintea libera si constiinta descarcata sa inrosesc receptorul. Si am repartitoare, e atat de cald.
Incep sa urasc cuvantul "proiect", din toate punctele de vedere: management de proiect, proiect la nu stiu ce obiect abstract ce tine de teoria comunicarii, proiecte de viitor, planuri, liste de facut, post-it-uri de lipit, agrafe de cumparat, proiecte, proiecte, proiecte. Prea multa organizare si atentie cand cineva imi spunea ca gandirea inseamna entropie, iar raspnsul ordine.
Imi placea proiectul Apa Nova, desa ma indoiesc de radacinile lui reale. Frumos, subiectiv, simpatic, dar oare putem iubi orice, nu doar Bucurestiul daca ne impinge cineva de la spate, ne impulsioneaza, ne face un site, putem sa iubim daca ni se prezinta un proiect atragator?
sâmbătă, octombrie 06, 2007
wonderwomen
Da, stiu, n-am scris de mult, blogul a cazut in dizgratie, nu l-am mai pus la status sa ma urce lumea in top, dar am facut lucruri interesante.
Si ca orice provinciala careia i s-a reprosat deja ca are accent si se mandreste ca e moldoveanca (i'm crazy) mi-am luat si eu bagajele in pungi de rafie si mi le-am deplasat undeva la marginea Bucurestiului, "oleaca" mai departe de Titan.
Ma mandresc cu balconul mai mare decat bucataria pe care stau ca la terasa la frappe ( mi-am gasit shaker, finaly), la parter, intr-un cartier verde de mosnegi, care se benocleaza deoarece n-am inca perdele , si cu o proprietara care verifica de 5 ori pe luna contoarele.
De ce spergirl, insa? pentru ca se benocleaza lumea la mine cand le spun ca fac 2 facultati la zi si am si job. Deci nu-mi dati peste nas cand va mint ca sunt ocupata. Un tip mi-a propus ca imi da el salariu minim pe economie si bonuri de masa daca as putea sa petrec cu el macar 4h/zi. Nu accept nimic fara telefon de serviciu si masina cu sofer.
Acum ca ati inteles mesajul, revin cu posturi cu impresii cat de curand.
Si ca orice provinciala careia i s-a reprosat deja ca are accent si se mandreste ca e moldoveanca (i'm crazy) mi-am luat si eu bagajele in pungi de rafie si mi le-am deplasat undeva la marginea Bucurestiului, "oleaca" mai departe de Titan.
Ma mandresc cu balconul mai mare decat bucataria pe care stau ca la terasa la frappe ( mi-am gasit shaker, finaly), la parter, intr-un cartier verde de mosnegi, care se benocleaza deoarece n-am inca perdele , si cu o proprietara care verifica de 5 ori pe luna contoarele.
De ce spergirl, insa? pentru ca se benocleaza lumea la mine cand le spun ca fac 2 facultati la zi si am si job. Deci nu-mi dati peste nas cand va mint ca sunt ocupata. Un tip mi-a propus ca imi da el salariu minim pe economie si bonuri de masa daca as putea sa petrec cu el macar 4h/zi. Nu accept nimic fara telefon de serviciu si masina cu sofer.
Acum ca ati inteles mesajul, revin cu posturi cu impresii cat de curand.
miercuri, august 29, 2007
absinth
Fiind o fana infocata a shot-urilor (nu ma dau in vand dupa cockteil-uri si bere), m-am incalzit cu cateva tequila (vreun metru cam asa) in noaptea de 18 spre 19 ani, la Expirat. Ulterior am decis sa beau si eu faimosul absinth, atat de ilegal si de interzis in unele state. In schimb, tipa de la bar, dealtfel foarte draguta, mi-a recomandat Aftershock. Pentru doritori, vi'l recomand si eu. Este perfect pentru ziele de vara sau cand esti foarte incins.
Va recomand varianata rosu, cu aroma de scortisoara. Nu uitati sa trageti aer pe gura dupa ce il savurati.
p.s. Am baut si absinth dupa: foarte puternic, foarte nasol ca si gust.
Va recomand varianata rosu, cu aroma de scortisoara. Nu uitati sa trageti aer pe gura dupa ce il savurati.p.s. Am baut si absinth dupa: foarte puternic, foarte nasol ca si gust.
inca un an in vama veche
Am fost in Vama. Nu pentru ca mi se pare urban trendy, nu pentru ca nu aveam bani de hotel, nu pentru a ma imbata sau pentru a ma da mare rocker. Doar pentru ca merg acolo de foarte mult timp si in fiecare an plec cu nostalgia de a gasi acele valori pe care le-am gasit la inceputuri, cand lumea chiar intra in vorba si statea cu tine la foc, cand se mai putea auzi chitara pe malul marii fara a fi acoperita de multitudinea de volti, cand lumea era buna si calda.
Am observat o faza in cele 2 saptamani pe care le-am petrecut pe litroral. Eram la Stuf, beam cafeaua de dimineata (nu pentru ca mi se pare la moda, ci doar pentru ca e singurul loc unde gasesti cafea la ibric). O domnisoara cu prietenul/iubitul/sotul s-a asezat langa noi, avand o portie de clatite in mana. (faimoasele Ciori din Vama...sau o fi fost o Dansa-n-Transa). Barmanul, ala angajat de Ovidiu caruia desi ii spuneam "buna-dimineata" si "multumesc" de fiecare data, nu mai primeam raspunsuri, se rasteste la ea cum sa plece de acolo si sa nu-i murdareasca lui masa. Am ramas intrigata.
1. pt ca acolo sunt cele mai mizerabile mese din Vama
2. pt ca nu avusese timp nici sa-si ia o cafea de la bar
3. s-o fi gandit vreo secunda ca poate va arunca hartiile la cos?
4. pt ca anii trecuti eu mancam iaurt cu rosii si parizer fara sa comand nimic
5. si mai ales pentru ca nu e acesta felul de a atrage atentia cuiva
6. poate nici nu le manca, poate doar le puses pe masa
7. pentru ca daca as fi fost eu in locul ei, i-as fi futut una direct in moaca.
In schimb tipa s-a dovedit mai doamna decat credeam, s-a ridicat, s-a apropiat de el si i-a spus: "Nu cred ca acesta e modul de a vorbi cuiva. Poate nici nu vroiam sa le manac. Puteai cel mult sa vorbesti frumos."
Am ramas masca si a doua zi mi-am mutat cafeaua la Papa la Soni. E expresso, dar macar e umbra si liniste.
Am observat o faza in cele 2 saptamani pe care le-am petrecut pe litroral. Eram la Stuf, beam cafeaua de dimineata (nu pentru ca mi se pare la moda, ci doar pentru ca e singurul loc unde gasesti cafea la ibric). O domnisoara cu prietenul/iubitul/sotul s-a asezat langa noi, avand o portie de clatite in mana. (faimoasele Ciori din Vama...sau o fi fost o Dansa-n-Transa). Barmanul, ala angajat de Ovidiu caruia desi ii spuneam "buna-dimineata" si "multumesc" de fiecare data, nu mai primeam raspunsuri, se rasteste la ea cum sa plece de acolo si sa nu-i murdareasca lui masa. Am ramas intrigata.
1. pt ca acolo sunt cele mai mizerabile mese din Vama
2. pt ca nu avusese timp nici sa-si ia o cafea de la bar
3. s-o fi gandit vreo secunda ca poate va arunca hartiile la cos?
4. pt ca anii trecuti eu mancam iaurt cu rosii si parizer fara sa comand nimic
5. si mai ales pentru ca nu e acesta felul de a atrage atentia cuiva
6. poate nici nu le manca, poate doar le puses pe masa
7. pentru ca daca as fi fost eu in locul ei, i-as fi futut una direct in moaca.
In schimb tipa s-a dovedit mai doamna decat credeam, s-a ridicat, s-a apropiat de el si i-a spus: "Nu cred ca acesta e modul de a vorbi cuiva. Poate nici nu vroiam sa le manac. Puteai cel mult sa vorbesti frumos."
Am ramas masca si a doua zi mi-am mutat cafeaua la Papa la Soni. E expresso, dar macar e umbra si liniste.
miercuri, august 08, 2007
n-a fost sa fie
Am crezut ca ma ghidez in viata dupa motto-ul asta, dar m-am inselat. Poate am crescut mare si am inceput sa fac si eu alegeri tampite precum adultii pe care ii uram. Aleg siguranta, in locul fericirii pure, aleg sa rezolv lucruri in propriul apartament insalubru din Bacau, in loc sa plec draqlui la mare, aleg sa stau in casa in comoditatea patului in loc sa ies la o terasa, aleg sa port umbrela, pantofi si geanta, aleg pe cine nu simt si poate nu trebuie....
...the love story... it's just a story...
Nu mai exista povesti eterne de capa si spada, de dragoste neconditionata si fara obligatii. ...si acum vesnica intrebare retorica...au existat vreodata?
nu e drept.
...the love story... it's just a story...
Nu mai exista povesti eterne de capa si spada, de dragoste neconditionata si fara obligatii. ...si acum vesnica intrebare retorica...au existat vreodata?
nu e drept.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
