inca un an in vama veche

Am fost in Vama. Nu pentru ca mi se pare urban trendy, nu pentru ca nu aveam bani de hotel, nu pentru a ma imbata sau pentru a ma da mare rocker. Doar pentru ca merg acolo de foarte mult timp si in fiecare an plec cu nostalgia de a gasi acele valori pe care le-am gasit la inceputuri, cand lumea chiar intra in vorba si statea cu tine la foc, cand se mai putea auzi chitara pe malul marii fara a fi acoperita de multitudinea de volti, cand lumea era buna si calda.
Am observat o faza in cele 2 saptamani pe care le-am petrecut pe litroral. Eram la Stuf, beam cafeaua de dimineata (nu pentru ca mi se pare la moda, ci doar pentru ca e singurul loc unde gasesti cafea la ibric). O domnisoara cu prietenul/iubitul/sotul s-a asezat langa noi, avand o portie de clatite in mana. (faimoasele Ciori din Vama...sau o fi fost o Dansa-n-Transa). Barmanul, ala angajat de Ovidiu caruia desi ii spuneam "buna-dimineata" si "multumesc" de fiecare data, nu mai primeam raspunsuri, se rasteste la ea cum sa plece de acolo si sa nu-i murdareasca lui masa. Am ramas intrigata.
1. pt ca acolo sunt cele mai mizerabile mese din Vama
2. pt ca nu avusese timp nici sa-si ia o cafea de la bar
3. s-o fi gandit vreo secunda ca poate va arunca hartiile la cos?
4. pt ca anii trecuti eu mancam iaurt cu rosii si parizer fara sa comand nimic
5. si mai ales pentru ca nu e acesta felul de a atrage atentia cuiva
6. poate nici nu le manca, poate doar le puses pe masa
7. pentru ca daca as fi fost eu in locul ei, i-as fi futut una direct in moaca.
In schimb tipa s-a dovedit mai doamna decat credeam, s-a ridicat, s-a apropiat de el si i-a spus: "Nu cred ca acesta e modul de a vorbi cuiva. Poate nici nu vroiam sa le manac. Puteai cel mult sa vorbesti frumos."

Am ramas masca si a doua zi mi-am mutat cafeaua la Papa la Soni. E expresso, dar macar e umbra si liniste.