Am scris atatea post-uri despre cum ma simt, despre ceea ce simt, pentru cine simt. M-am saturat sa-mi malaxez pateul din mine, de aceea respectiva scorneala este despre "ce NU simt".
Desigur ca ai (impropriu spus) trait momente cand ai simtit ca viata trece pe langa tine, ca plutesti sau te tarai in van si fantasmagoric se desira toate in fata ta atunci cand Cornul Abundentei a secat. Totusi, nu stiu daca ti-a dorit vreodata sa simti, sa ti se umple stomacul de caldura tropicala, sa vrei sa urli, sa plangi, sa razi cu toata inima. Da, da... fara zambete schitate, fara suspine si priviri pierdute, fara plimbari prin parc in noapte, singur si mai ales fara o duminica intreaga de Dawson's Creek.
Un prieten imi spunea ca cea mai mare problema a mea este ca am prea mult timp, prea mult timp sa ma gandesc la toate tampeniile. Ca viata nu e nasoala decat daca ai suficient timp sa te gandesti la asta. Mi-as umple neuronii si as inchide ochii si m-as face robotel de Pall Mall doar doar sa pot sa simt! Dar daca nu e el sa-mi excite neuronii, sa-mi sarute ochii si sa-mi aprinde tigara de "dupa" ma hranesc in gol cu vise, planuri si amintiri. Si daca centrul universului meu se clatina, coloana vertebrala se apleaca si n-am mancat fluturi colorati la pranz, eu sunt doar o contabila plictisitoare care nu plac, nu ma indragostesc si nu ma culc cu tine, ai inteles?
luni, martie 26, 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
are dreptate prietenu tau. vbdin propria experienta si din intamplare am si citit o fraza pe ca o zic mai incolo.
io pana pe la 19 ani n aveam nicio treaba, in sensu ca nu ma afectau grav lucrurile. at am renuntat la fac la care eram ca sa dau la alta si am stat un sem pe bara; toti ceilalti prieteni erau prinsi in viata de facult. si in sem ala am inceput sa ma gandesc la fiece lucru si am zis ca totu i un cacat si am facut depresie(cred). pm, nu mi am dat nici o sansa, cel mai periculos e sa te inchizi doar cu gandurile pe termen indelungat
si dupa aceea mai si ce a zis Emil Cioran: "Fericirea e sa fii in afara celor patru pereti, sa umbli, sa privesti, sa te amesteci cu lucrurile. Daca te asezi, te copleseste tot ce e mai rau in tine. Omul nu a fost creat pentru a fi tintuit pe un scaun"
si deci reciproca ar fi ca at cand stai intre 4 pereti, tintuit si te gandesti, incepe numaratoarea inversa spre nefericire totala si distructiva
Nu vreau sa par limitata, nu e atat de grava problema mea (desi primul semn de boala ar fi sa nu recunosti) pentru ca pretetii mei nu sustin decat cateva exemplare tantari striviti si molii dezorientate. Nihilismnul din Cioran nu mi-ar putea distruge optimismul, dar aveau si Parazitii o vorba inteleapta: 'daca eram un pic mai prost, eram fercit'. Si ma indoiesc ca i-au avut pe Nietzsche sau pe Spinoza ca mentori.
Trimiteți un comentariu