Malaxorul de pateu

Sunt momente in care realizez ca nu am malaxat de mult pateu precum nu m-am zbatut lacrimogen-futuristic in patetic.

Am schimbat apartamentul si ma simt ca si cum l-as fi cumparat. Aveam de mult vise cu un dormitor portocaliu. Acum am, iar patul mai mult decat dublu acopera nesimtit 3/4 de camera. Intim, as putea spune. Iar zana e blonda si imi place. Cu incetineala moleculara incerc sa ma apropii de oameni, sa repar masina de spalat si sa cumpar cos de gunoi si mop.

L-am educat prost. Ea zice ca e bine. Am parasit-o aseara in Expi in cel mai jenant si nesimtit mod. Nici macar nu i-am zis ca am plecat. Ma uit nostalgica la telefonul cu cartela. Si totul ca sa nu pierd. Si desi teama e la incubator, incet incep sa realizez ca oricum nu o sa pierd, chiar daca e gelos si o priveste ca o amenintare, chiar daca uit de noi. El nu ma lasa sa ma desprind, parca sufera de afectiune scabroasa in preajma sarbatorilor. Daca intorc privirea, ignor. Am obosit sa ofer si sa fac pe plac, desi sunt momentele in care ma scald in placut. Am obosit pentru ca exact atunci cand sunt pregatita sa intind darul, cineva are grija sa iti infiga una in piramida nazala si sa spui "am vrut, dar...".

Tot timpul am concluzionat ca relatiile tin de placere si ca nu trebuie sa faci nimic din obligatie. Poti sa faci ceea ce iti dorsti in orice moment. De aceea nu am spus niciodata "nu" precum unui copil care isi hraneste curiozitatea cu temperatura sobei de teracota sau cu urzici. Nu am spus "nu" pentru ca am sperat ca va realiza singur ca nu trebuie sa puna mana, gandul sau alta parte a corpului pentru ca se arde si pisca. Si lasa semne. Si degeaba spui "nu" cand poate sa o faca oricum, cu sau fara acordul tau.
- De ce ma lasi doar pana la 11 afara?
- Ca e suficient.
- Ce, ti-e frica sa nu ma culc cu vreunul?
- E suficient.
- Pai daca vreau sa o fac, pot sa o fac foarte bine si la 12 la amiaza cu tine de manuta.
Mama mea a inteles atunci. Cel mai important e ca si eu am inteles.