Ignore

Inca un mail. E al6-lea. Primesc in fiecre vineri. Va fi inca un mail fara raspuns saptamana viitoare sa ma astepte cuminte in inbox. S-ar putea numi ca ignor persoana, ceea ce simte, pentru ce lupta, pentru ce a fost. Eu m-as simti uitata. Da, se traduce prin ignoranta.

In schimb nu asi gasi sinonimie intre acest cuvant si o Lori mai mult decat decenta si treaza urcata langa Blonda ce puna muzica in Expi, ferindu-se de libidinosi ce se frecau insistent de sanii ei sensibili iesit la plimbare fara sutien, alaturi de alti sani sensibili pe care nu i-a mai privit de mult. In muzica aceea fara gen, Lori e normala, e in apele ei, nu e geloasa, nu suspecteaza, Lori vrea doar sa bea, sa se distreze si sa rada de tipele ce se uita urat la el, nu la ea, cand ea le pune mana pe fund. Si Lori danseaza, doar ca in club Lori e furioasa, violenta si ar dori sa loveasca. Lucru pe care uneori il face atunci cand lipseste de la orele de tae-bo. Libertate,mon cher, ce vrei tu sa te simti bine. Si daca nu stii sa te asezi langa sanii mei sensibili si langa mana ce cauta in pantalonii tai ultimele urme de barbatie, nu, nu, asta nu e ignoranta.

De aceea Lori vorbeste despre ea la persoana a3-a.

Malaxorul de pateu

Sunt momente in care realizez ca nu am malaxat de mult pateu precum nu m-am zbatut lacrimogen-futuristic in patetic.

Am schimbat apartamentul si ma simt ca si cum l-as fi cumparat. Aveam de mult vise cu un dormitor portocaliu. Acum am, iar patul mai mult decat dublu acopera nesimtit 3/4 de camera. Intim, as putea spune. Iar zana e blonda si imi place. Cu incetineala moleculara incerc sa ma apropii de oameni, sa repar masina de spalat si sa cumpar cos de gunoi si mop.

L-am educat prost. Ea zice ca e bine. Am parasit-o aseara in Expi in cel mai jenant si nesimtit mod. Nici macar nu i-am zis ca am plecat. Ma uit nostalgica la telefonul cu cartela. Si totul ca sa nu pierd. Si desi teama e la incubator, incet incep sa realizez ca oricum nu o sa pierd, chiar daca e gelos si o priveste ca o amenintare, chiar daca uit de noi. El nu ma lasa sa ma desprind, parca sufera de afectiune scabroasa in preajma sarbatorilor. Daca intorc privirea, ignor. Am obosit sa ofer si sa fac pe plac, desi sunt momentele in care ma scald in placut. Am obosit pentru ca exact atunci cand sunt pregatita sa intind darul, cineva are grija sa iti infiga una in piramida nazala si sa spui "am vrut, dar...".

Tot timpul am concluzionat ca relatiile tin de placere si ca nu trebuie sa faci nimic din obligatie. Poti sa faci ceea ce iti dorsti in orice moment. De aceea nu am spus niciodata "nu" precum unui copil care isi hraneste curiozitatea cu temperatura sobei de teracota sau cu urzici. Nu am spus "nu" pentru ca am sperat ca va realiza singur ca nu trebuie sa puna mana, gandul sau alta parte a corpului pentru ca se arde si pisca. Si lasa semne. Si degeaba spui "nu" cand poate sa o faca oricum, cu sau fara acordul tau.
- De ce ma lasi doar pana la 11 afara?
- Ca e suficient.
- Ce, ti-e frica sa nu ma culc cu vreunul?
- E suficient.
- Pai daca vreau sa o fac, pot sa o fac foarte bine si la 12 la amiaza cu tine de manuta.
Mama mea a inteles atunci. Cel mai important e ca si eu am inteles.

Gustul ridica cortina - 2 -

Din triada saptamanala de teatru bucurestean, va prezentam 4 piese with do or don't. Am tot dat pe la Odeon in ultima vreme pentru simplu fapt ca bilete pentru studenti, la reducere, nu depasesc 16 RON si primesti loc mumos lateral la loja. Si decat sa sorbi un suc juma de ora printr-o cafenea, de banii aia de rasfeti 3 ore si te incarci cu boemie.

Pretul iubirii - Nunta si cerere in casatorie. Odeon. Nu, nu, nu. Parca nu are acelasi regizor ca si restul pieselor de la teatrul alb. Desi mizam pe inspiratia lui Cehov, am ramas profund dezamagita de toata tevatura de pe scena. Pe vremea mea, nu se vorbea cu spatele la public, iar piesa asta este jucata in proportie de 80% astfel. Plus ca nu auzeam actorii pentru ca da, dragii mei spectatori, daca joci cu spatele la scena, trebuie sa vorbesti mai tare. Sunt doar simple legi de fizica. Si nici macar nu radeam. Din politete s-a oferit un bis. Iar umorul, departe de gusturile mele. As fi incercat mult sa rad cand se dadea o stimabila doamna cu capul de o teava de termoficare, dar momentele ei de patetic imi starneau mai mult decat zambetul.

Biloxi Blues - Teatrul de comedie. Piesa a fost exact pe gustul meu. Era ceea ce imi doream sa vad de mult timp. Desi Chirila mi-a amintit de albumul sau, "Am sa ma intorc barbat", piesa a fost superba. Ca regie, ca varsta a actorilor, ca scenariu, ca poveste si ca implicare. De mult timp imi doream sa vad asa ceva. Si ma gandesc cu entuziasm ca e o trilogie. Nu m-am informat foarte exact despre ce este vorba, imi schimb mi-am schimbat in ultimele zile parerea despre Tudor Chirila, ca profesionist. Urmeaza sa ma defat cu alte interpretari ale regelui Spaniei si ale nebunului lui Gogol. Plus ca a adaugat un strop de savoare inverviul si coperta GQ. Drept urmare, il voi urmari mai des pe blogroll, desi imi displaceau articolele sale de inceput.

Marchizul de Sade - Odeon. Desi din alte motive, am plans si am ras la piesa asta in loja 22 timp de 3 ore. Nu ma asteptam la atatea implicatie si pornache petru un spectacol interzis minorilor sub 16 ani. Si din amuzant, falusian vorbind, toata desfatarea a devenit tragica in final. Totul a fost, mai aproape de real si sublim de abstract. Va recomand sa vedeti piesa...eee, eee, eee foate frumoasa.

Veronica se hotaraste sa moara - Odeon. Desi nu am citit nici una dintre cartile lui Paulo Coelho (nu, nu, nu va mint, nici macar "Alchimistul", cum nu am vazut nici un film cu James Bond), am primit invitatia de la blonda mea. Desi cunostea actorii din telenovele romanesti (wtf, ricum mai bine decat mine care nu recunosc decat figura..asta a jucat in, in, cum ii zice...), piesa a inceput prost si ma asteptam la o seara stricata. In schimb, la balamuc am aflat ca nu nu este nebun decat acela ce nu se crede nebun. Iar momentele Catalinei Mustata sub pian sunt memorabile.

Deci, hai la teatru!