Cineva ma tragea de perciuni si ma intreba de ce nu mai scriu. Spunea ca deshide blog-ul in fiecare seara cand ajunge acasa. Ma prefaceam ca nu il cred. Asa ca acest post este si o verificare a trgatorului de percuni. Ca de obicei, motivam lipsa de evenimente si inspiratie. De fapt, este vorba de prea multe evenimente, idei, pareri... and a lack of will.
Azi va voi povesti despre colegul meu de liceu, pe care il voi denumi generic Sebach. Sebach n-a sarutat niciodata o fata si priteniilui stiu asta. N-a avut niciodata o pritena si prietenii lui sunt mari ajutatori in a face "lipeli", dar numai sa se faca, dom'le. Sebach are masina, face accidente cu ea sa fie cool. Sebach are status cu contul lui de hi5 si are patratele facute la sala, ochelari D&G, parinti de treaba si bani de bere. Dar Sebach are un handicap: a intarziat cu fetele pentru ca a avut sprancenele unite. Si chiar dupa ce le-a pensat si au venit fetele la ziua lui, Sebach nu a pus si el mana pe ceva. Si-a luat ochelari retro si boxeri rosii, dar a continuat sa se puna in situatii jenante, sa fie ciuca misto-urilor si sa-si unduiasca complexul catre Politehnica.
Mi-a fost frica sa ii spun cum sunt priviti majoritatea politehnistilor si a it-istilor. Am tacut. Va afla singur.
Sebach merita o fata pe cinste.
joi, septembrie 04, 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu