May I fuck you, dear sir?

Acum 2 zile m-am asezat pe recamier. El in patul meu fara cearsaf, cu ochii bulbucati in perna si cu bilele mai umflate decat globul ocular. Eu, vesela, energica si la menopauza lunara. El dezamagit, mirosind a Cuba Libre, imi marturisea ca ii place Bacovia. Eu radeam pe sub gene in amintirea lui Edgar Poe si in admiratia lui Minulescu.

Am cautat caietul verde cu inscrisuri pestrite de 2002. Citeam cu o voce fara culoare idei puerile ce denotau mare profunzile pentru o persoana fara buletin. Ma indragosteam de altul in fiecare saptamana, scriam poezii de dor si jale, de iubire si vesnicie, despre cum iubeam doi ochi caprui... pentru ca acolo unde nu e intristare, nu e nici lacrimi, nici suspine.
Acum, ma joc la extreme. E o zi... sau sunt 365 pentru mine si el. Revelionul pare departe. E bine si incepi sa-ti faci griji. Daca e prea mult, daca e prea putin, daca merge si ce nu merge?
Citemam amintiri pentru mine. Ochii lui se inchisesera si mai mult in perna portocalie. Imi aprind o tigara pe balcon. Somnoros se aseaza pe perna rotunda, langa mine. Imi povesteste un vers si o contradictie de autori. Ii spun ca e poezia mea preferata. I-o spun, i-o recit. Trecerea la adolescenta nu e tocmai un subiect incitatnt, ci are note de castitate si puritanism. Oricat de mult dorea sa-si apropie urechea de buzele mele si se desfata cu vocea mea, a fost sec in complimente: e sexy. Nu la fel de sexy a sunat gandul lui ce se termina cu noapte buna.