It could be a fail, but at least it's freedom

Am trecut din modulul de pilot-automat pe real life. Mi-au trebuit patru saptamani sa-mi spal rufele. si doua sa le strang. N-a observat nimeni. Am dat examene. Iar multe, prea multe, doar din mentalitate arhetipal balcanica a cuiva care mi-a spus: "ce, inscrie-te si acolo daca tot e moka".

Mi-am depravat corpul si mintea in cateva shot-uri de absinth vineri seara si cateva soapte de Cuba Libre in formula de 3. Pisi. Am inceput cu un Edgar's nevinovat, am platit 30 de RON sa intram in Purple si tot in Expi am ajuns. Demonic de subliminal am multumit disperatii din jurul nostru- "Doamna, uita-te la ele, hu-gu-hug-gu" si mai ca ii curgea saliva pe camasa ei. Desi i-am invadat pentru a multa oara teritoriul pe care si'l revendica, el a privit distant. L-am facut imun la escapadele mele experimentale. Si inca nu s-a saturat. Nici de mine, dar nici de ele. Si ma urmaresc amantele mele, frustarile mele.

Venus inca nu si-a inchis prohapul.

Au fost suficiente cateva ore de mers cu 2-ul printre plebei. De la Universitate la Aviatori, papanasi cu mure si visine si de acolo catre infectia de mansarda din Giulesti. Cateva ore mai tarziu, ma simteam la brat cu un prieten. Sentiment de curand nou, ce a persistat pana dimineata, reiterat de un dus si buzele mele la demisol. Degeaba. Imi doream acea comoditate in care as putea sa sun, sa zic doar ca imi este frig, si sa ajung in alta casa ce ma asteapta cu o baie fiebinte si patul desfacut. Dar m-am trezit cand a turnat un singur pahar de Pepsi. Si daca asta a fost tot ce am avut de oferit, un masaj al talpilor si un pensat. Resimt durere inca intre omoplati.

Ma intrebam de ce adorm ultima. Aseara am inteles ca e un cadou pentru a imi mai oferi cateva clipe de privire. Atunci nu stie cand il sarut, acela e momentul meu, e secunda in care inteleg si simt mai multe. Sau doar pentru ca ii vreau coprul peste mine inca o data.