Hermannstadt

Sambata, senin, Sibiu. O cafea Lavazza impecabila, pierduta doar de vantul de dimineata ametit de Piata Mare. 255 de stradute mici si la fel, cu case colorate, multe luminate, in timp ce te invarti haotic in Inelul central. 190 de trepte pentru cel mai inalt turn, impins in cele 4 puncte cardinale. Miros de vechi condimentat cu iz contemporan european.
Nu mai e capitala a culturii, dar respiri peste tot liniste, teatru, filarmonica, cu iz apotropaic si sunet de civilizatie. Tuturor v-a placut Sibiul. Si mie mi-a placut toamna trecuta, cu defileul Oltului cu tot.
Dar in acest noiembrie parca a avut un alt gust, mai dulce, mai intim, mai necenzurat, parca a avut gustul tau. As putea sa blamez camera de la mansarda pentru toate acestea. Sau paltonul gri de Zara. Sau ochelarii retro cu reflectie solara. Sau as pute sa dau vina pe noi doi, pe cizemee mele fara toc, dar cu sunet de high hills, pe cerul senin sau pe mancarea ieftina si buna. Ma voi resemna sub toate felinarele sub care nu te-am sarutat sub pretextul ca nu aveau vasc agatat printre ele. Eram turisti fara accent, fara identificare singulara, fara incipit si exitus, venind parca ex-abrupto in lumea lor. Am visat palinca, cercuri pe gatul tau, scari rotunde in spirala si am macat multa caramida si pavaj. M-am apropiat cu ardoare de ceea ce nu am si am rengat promisiunea ta de a nu avea niciodata. Multe secunde am numarat la Sibiu in care am uitat cat am gresit, unde si de ce numai pentru ca aveam genti la fel. Aproape ca am invata melodia de "La multi ani!"
Aproape ca ai fost mai aproape.