catastrofa

Las prapad pe unde trec. Ranesc oameni in jur, distrug lucruri casabile de care ma impiedic, dezamagesc si tradez increderi. Sunt o calamitate.
In ultimul an am primit de mai multe ori replica: "esti periculoasa". Si nu la modul penal de fite intretinute, ci "eu trebuie sa ma grija sa nu ma apropii de tine ca ma distrugi". Si totusi constienti de pericolul iminent care se abate asupra lor, se baga si se lasa purtati de val ca si cum nu le-ar ajunge doza de adrenalina din glanda suprarenala.
Ce dracu' te atrage la ceva ce te raneste, ce te lasa cu ochii in soare, ce te desparte in molecule individuale si iti face frectie cu acid pe spate? De ce sa te bagi intr-o chestie ce te face sa urli apoi ca un caine schingiuit si te seaca de orice energie? Si totul nu din incostienta, ci innodat si incurcat in propriile ite, din "nu stiu de ce...", din "nu trebuia", din "stiu ca e gresit, dar..."
As putea sa scutesc de tot acest calvar si sa ma izolez sub propriul cearsaf ca ciuma bubonica, ar putea sa nu-mi mai pese ca focul arde si sa va tin in costume ignifuge, as putea sa port inel pe mana stanga sau sa merg cu o punga pe fata sa ma loviti cu pietre...

...dar eu v-am avertizat.