As vrea uneori sa prind vorbele din vant si sa le las sa imi gadile urechile precum suvita de par ce imi cade usor pe tampla. Alerg zadarnic catre ele...nici una nu vrea sa se prinda in plasa mea.
As putea sa dorm, asa cum facem in clasa a 4-a, cu manualul sub perna in speranta ca toate acele notiuni savantice sau cu iz apotropaic ar putea ramane in mintea mea fara minimum de efort.
As putea sa strivesc viata ta sub palmele mele si toata gandurile tale sa intre in proprietatea neuronilor mei, astfel incat nimic din ce a fost sa nu mai fie abscons, iar toate visele tale sa le reduc la proprii sperante.
As vrea uneori sa beau must si sa cred ca este vin si sa ma imbat de la acea picatura de licoare magica. Apoi, ca pretext al actelor mele necenzurate, haotice si nesimtite sa folosesc alcool ca pe o poarta de scapare.
As vrea ca in timp ce mamanc pizza, sau burito sau sushi sa rup bucati din cultura unor popoare necunoscute. as vrea sa ma hranesc cu traditiilor si mentalitatile lor, iar in final sa uit cine sunt si unde m-am nascut.
As vrea sa citesc ziarul in fiecare dimineata si sa fiu eu reporterul ce a scris articolul de pe prima pagina, cel ce a luat interviul exclusiv si cel ce nu se semneaza de teama repercursiunilor anchetei pe care tocmai a demarat-o.
As vrea ca fiecare tigara sa imi umple golul din stomac, nu sa imi agraveze starea (si asa precara) a plamanilor mei si as vrea ca o simpla cafea sa ma tina treaza ore in sir, iar ziua mea de somn sa fie duminica.
As vrea sa vorbesc depre tine, despre cum scriu blog-ul asta, despre noi, despre teza la mate si despre ultimul referat ce l-am dowloadat de pe Net.
As vrea sa am un hamac in gradina, in care sa stau si iarna si vara, sa beau mojito si sa citesc o carte proasta cu dorinta absurda si speranta ca va avea totusi un final bun.
As vrea sa pierd timpul, spatiul si sa mananc seminte cu fundul pe bordura asteptand sa treaca sefa de scara sau vecina de la doi.
As vrea ca dormitorul meu sa fie portocaliu, iar patul rotund si as vrea sa stiu care e cel mai apropiat anticariat de fereastra mea...doar sa ies si sa ii simt mirosul de carti vechi si prafuite, cu flori intre paginile amoroase.
as vrea sa nu mai vreau atatea lucruri....dar oricat as vrea, nu pot sa nu te vreau.
marți, octombrie 10, 2006
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu