VamaOnline:

luni, decembrie 29, 2008

Mieux que

Am citit de curand aceasta descriere pe un blog. O stiam de undeva, dar de unde? Cateva minute de cinefil au fost suficiente pentru a face rocada catre Jeux d'enfants. Cred ca lingvistica nu m-a ajutat. V-o reproduc in egleza alaturi de varianta originala.

Pure, raw, explosive pleasure! Better than drugs, better than smack! Better than a dope-coke-crack-fix-shit-shoot-sniff-ganja-marijuana-blotter-acid-ecstasy! Better than sex, head, 69, orgies, masturbation, tantrism, Kama Sutra or Thai doggy-style! Better than banana milkshakes! Better than George Lucas's trilogy, the muppets and 2001! Better than Emma Peel, Marilyn, Lara Croft and Cindy Crawford's beauty mark! Better than the B-side to Abbey Road, Jimmy Hendrix and the first man on the moon! Space Mountain, Santa Claus, Bill Gates' fortune, the Dalai Lama, Lazarus raised from the dead! Schwarzenegger's testosterone shots, Pam Anderson's lips! Woodstock, raves... Better than Sade, Rimbaud, Morrison and Castaneda! Better than freedom, better than life!

duminică, decembrie 28, 2008

Wine, Sir?

In punctul maxim de intimitate al barlogului lui, cu 2 pahare furate din Kludi asta-vara, cu vin rosu demisec si in demi-haine mi s-au impartit strategii. Strategii despre baieti buni si baieti rai. Tocmai mie, cea care i-am cunoscut prea aproape pe toti fara a-mi intelege toate actiunile irationale de pana acum.



Baietii buni sunt cei ce iti vorbesc frumos, te suna a doua zi, iti trimit flori, te vor 24/24 neconditionat, iti iarta toate impertinentele si pe care poti sa-i duci linistita acasa. Baieitii buni sunt draguti cu toata lumea, chiar si cu tine cand vor sa ti-o traga. Nu si-ar pemite sa te puna capra in prima seara, iti dau mesaje 3 in 1, iti cumpara ulei cand se termina si iti asculta deseurile sufletesti cand ti le versi dupa altul sau dupa el.

Baietii rai sunt cei care te intreaba daca sa-ti cheme un taxi cand abia ti-ai lasat sutienul undeva prin camera lui, care isi permit nonsalant sa se uite la telefon in timp ce suni si sa il bage la loc in buzunar, sunt cei ce se prefac ca uita de ziua ta sau culoarea ta preferata. Ei cred ca exista femei ce ajung cu prietena in club si nu vor decat o noapte. Nu au nimic de oferit, dar asteapta totul.

Tactica sta astfel din cate am inteles: "baietii rai au succes". Oare? Desi ne dorim un Fat-Mumos angelic si inclus in prima categorie, cica in sinea noastra tanjim dupa coada celui mai mult sau mai putin incornorat. Chiar ne plictisim cu un baiat bun? Preferam nesimtirile mefistofelice in locul unei cine romantice si al unui pediestal pe care sa ne urcam?
Apoi mi-am amintit cum povesteam unui vechi prieten pe care de curand il simt precum propria reflectie in oglinda ca pentru mine barbatii sunt precum o cura de slabire. Daca e buna si functioneaza, e buna pana cand dispar acele kilograme si ma intorc nestingherita la obiceiurile nesanatoase. Dar daca nu functioneaza, daca e o cura de slabire proasta si rezultatele nu apar? Pana cand esti dispus sa o tii si sa sacrifici deliciile culinare? In vointa ta, cat de departe esti dispusa sa mergi daca nu vezi rezultate?
Raspunsul vine de la celalalt pahar de vin: e un recul cu efect intarziat. Cica e mai bine sa fii rau si dupa sa-ti arati halca benefica (asta s-ar traduce: "ti s-a pus si tie capac") decat sa dai totul, iar la cea mai mica abatere sa ti se puna piedica pe piciorul stang. Ala mai apropiat de inima.

Recunosc, baietii rai au succes. Pe termen scurt si des. La urma urmei, nici nu isi doresc sa ramana prin preaja multa vreme. Baietii buni su succes. Pe termen mediu si rar. Noi nu vrem decat nuci. Sa lovim exteriorul tare cu putere si imaginatie si sa ne bucuram de miez dupa. Apoi, sa asteptam rodele din toamna urmatoare. Vrem prajiturica prajiturelelor.
Sa fie rai pentru ca noi sa ne punem cat mai multe intrebari si sa fie buni pentru ca ei sa ne ofere din cand in cand raspunsul pentru unele dintre ele.

On the edge


Cand esti sigur ca stai pe muchia de cutit, esti macar sigur. Si te uiti respingator in dreapta, iti lipseste prapastia. Cand pentru o secunda si o privire crezi ca lumea este a ta, cineva iti sopteste stricat printre dinti ca asemenea posesie nu poti detine. De cate ori nu te incoronezi singur pentru ca mai apoi cineva sa te loveasca peste mufa in ratb si sa te roage sa te muti mai departe.

Am primit un telefon astazi. Si pentru prima oara dupa mult timp nu am raspuns. Nu cunosteam numarul, dar putea presupune initiatorul apelului. Si cand esti pe acea muchie taioasa ti-e frica ca te-ai putea dezechilibra daca duci telefonul la ureche.

Au existat secunde cand am strigat "Am totul!", cand imi sopteam speriata si victorioasa ca am ajuns unde vroiam. Noi am ajuns. Apoi isi sufla nasul in batista si metaforic te impinge cu degetul in piept: - Auzi, lumea nu e a ta. Si cand crezi ca te-a ridicat in pirueta, nu face decat sa te ameteasca si sa te aduca in acelasi punct in care gemeai la inceput.

Nu-ti ramane decat sa nu multumesti pentru nimic din ceea ce primesti. Tot ce ti s-a oferit ti se poate lua. Nici tie nu poti sa-ti multumesti. Bravura pentru tot ceea ce se distruge si pentru faptul ca iti sangereaza talpile pe muchia de cutit.


miercuri, decembrie 24, 2008

Soft music

Imi place video asta.

Desi e Beyonce, e black&white si respingator de real.

marți, decembrie 23, 2008

I should blow you, Santa!

Am parasit corporatia cu o punga cu Etam. Roz. Sub bradul natural (doar sugem sangele poporului si al IMM-urilor), m-am pricopsit cu o punga roz la tombola, iar fotografu' imi soptea ca nu e nevoie sa o probez acum. Era cald, aerul conditionat nu mai facea fata, iar eu tocmai incheiasem o negociere cu aplauze pe fundal. La indemnul Mosului, deschid. Era puf, albastru, foarte albastru. Atat de albastru incat era bleu. Ridic indignata cu doua degete. Papuci de casa. Cu puf bleu. Respir adanc. Mosul de imprumut imi spune ca "macar daca nu imi plac, tot o sa-i port". Eu il intreb daca pot sa ii port pe afara, iar mosul e si mai sec: "Nu stiu, cum vrei". Sunt prea subtila pentru senectutea lui.

Tot corporatia m-a invatat sa platesc cu cardul. Din fericire, nu cel de credit. Iar eu o sa ma supar tare pe babac pentru ca in magazine nu iti dau si o chitanta cu suma pe care o mai ai disponibila. nu face aparatul "piu!" cand ai ajuns la jumatate de salariu. Nu sunt shopaholic, sunt doar o persoana generoasa ce n-a fost in stare sa isi ia brad, globuri si salata beof sau sa scuture covoarele, dar stie sa semneze un bon. Si aproape m-am batut cu cineva pe ultimul produs de pe raft. Vanzatoare a crezut ca suntem impreuna. Eu: il iau! Se uita si ea: Si eu!. Incepe sa ii scrie certificatul de ganrantie pe numele ei. Hopa, tanti, eu l-am cerut prima, eu am fost prima la vitrina, eu am asteptat atata, eu il iau. Chiar daca am glumit cu tine acum 5 minute, tocmai ti-ai ratat sansa. A cedat usor, din fericire. A recunoscut ca am fost prima, asa ca bafta pentru urmatoarele 30 de minute in care inca vei mai cauta.

SMS nelimitat inseamna ca va voi spune tuturor "Sarbatori fericite!"

luni, decembrie 08, 2008

Bang

Sa ma dau si eu de trei ori peste cap, dar daca tot suntem in criza (atentie, financiara, nu economica, cum se vaita toti), ar trebui sa fim in ton cu ea. Si cum cei de la IQ Ads au venit cu parodia peste noi, iata un produs spumos racoltat din Apropo TV in reluare.

duminică, decembrie 07, 2008

Poezia



Vocea lui Pittis suna mai bine decat cuvinte goale pe-un post.

miercuri, decembrie 03, 2008

cate trupe canta?

Am fost la concer pentru Erika. Vita de vie si Parazitii in Fabrica. Multa lume, chiar si nespalata. Ca related va ofer acest video.


luni, decembrie 01, 2008

Raspunsul unei "lichele" dupa 19 ani

Tema mea la retorica: contradiscursuri. Pentru a fi in ton cu ziua de 1 Decembrie si cu refuzul lui Vasile Paraschiv de a primi Steaua Romaniei de la un comunist ce reprezinta statul roman, va prezint o felie din tema mea la retorica. (da, unii dintre noi ce nu se duc doar pentru a da examene si as trece numele pe diplome, inca mai au teme) - raspuns pentru mesajul din 30 decembrie 1989 al lui Gabriel Liiceanu, intitulat "Apel catre lichele".

Sunteţi mulţi aici şi aţi fost şi acolo, mulţi ce aţi judecat şi criticat ceea ce nici voi înşivă nu puteaţi să vedeţi. Nu este orb mai mare decât cel ce nu vrea să vadă. Sa fiu incisiv şi să vă întreb dacă dumneavoastră, cei puţini-mulţi, aţi fost mai breji înainte de ’89 sau v-aţi trezit după decembrie ? Vă invocaţi propria letargie şi şovăială şi vă puneţi în frunte sloganul « Deşteaptă-te, romnâne ! » ?

Voi, cei mulţi, a căror voce eu o aud şi voi o credeţi mută, sunteţi toţi nişte peşti, alături de noi, lichelele. Iar peştii înoată, fie contra curentului, şi urcă în amonte, fie merg cu valul mediocrităţii şi al speranţei că ei au tras semnalul de alarmă. Dar mai presus de toate, indiferent de direcţia în care bărbăteşte şi intelectual-umanistic vă proliferaţi ideile sub formă pretextuală de apeluri, peştii nu realizează niciodată că se gasesc în apă decât în momentul în care eşuează pe uscat.Şi când aţi strigat pământ şi libertate în pieţele tuturor oraseloe cuprinse de Revolutie, nu a fost decat pamantul pe care inevitabil in conditia contextului dumneavoatra il vedeati la orizont. Inconjurati de apa, abia pe uscat ati realizat unde va aflati. Si in acel moment, ati inceput sa descrieti uscatul ca si cum l-ati fi cunoscut si l-ati fi cautat in cei 45 de ani. Vă rog să deschideţi bine ochii şi să îmi răspundeţi : atunci aţi fost mai treji ? Acum sunteţi mai bravi ?

Regretaţi boala numită comunism precum ciuma bubonică, când aceasta a fost doar pojar. Era o boala ce trebuia ingerată în fragedă pruncie pentru a întări sistemul democratic spre libertate şi conştiinţă. Şi dacă dumneavoatră, domnilor intelectuali, aţi scărpinat bubele societăţii prea tare, au rămas semen şi după trecerea ei. Suntem în convalescenţă şi dumneavoatră număraţi urmele şi le catalogaţi generic lichele. Dar analiza dumneavoastră rămâne la nivelul de diagnostic. Nu ştiţi să vindecaţi societatea românească dealtfel atât de slabită. Noi acţionăm. Noi vindecăm.

Ca răspuns către chemarea voastră, noi vrem să răspundem prin fapte. România nu are nevoie de căinţă, de capete plecate şi de pasienţe nereusite. Nu are nevoie de diagnostice bazate pe trecut. Nu are nevoie de păreri. Rămâneţi în adormirea faptelor trecute, pentru ca noi deja ne-am trezit şi acţionăm spre bine, spre viitor. Nu plângeţi rănile şi sângele vărsat. El trebuie să aibă onoarea de a fi vărsat cu un scop. Cuvintele dulci nu il vor face mai cald, doar faptele il vor face să curgă , nu să se zbată trepidant, în venele societăţii. Noi suntem inima ce pompeaza salvarea. Lăsaţi echilibrul să devină relitate. Noi încă luptăm pentru aceasta.

Drafturi din sertare

Cheaters - sau despre inselat-

Ma uimesc cm de nu am abordat acest subiect atat de cunoscut mie si atat de anost voua. Probabil m-am perimat in fata auditoriului. Probabil ca ati vazut toat chestiile regizate pe acest subiect. Cineva imi spunea ca nu iti pare rau pentru ceea ce faci, ci pentru ca esti prins. Cat adevar dureros.

Subiectul m-a frapat intr-o dupa-amiaza de sambata in Pub 18, la o discutie argumentativ-filozofala despre lucruri simple si usoare. Un fel de Almette. Si o sa ma joc de ambele parti ale baricadei pentru ca m-am dus peste tot. Am inselat si nu mi-e rusine ca recunosc, am fost inselata.

wild screaming saturday
Machinal si machivelic mi-am revarsat corpul asupra ta. Niciodata nu ai inteles acest joc de pantomima. Nu ai reusit sa-i deslusesti reguile nici cand ai fost cu ea. Si oare de ce ai marturisit toate acestea? De ce ai riscat sa te scot descult pe pragul de la usa, povestindu-mi ce ai facut sambata seara?

Lumea nu-i a mea
...