M-am hotărât să resuscitez blogul. Desigur, voi nu știți asta. Mi-am făcut cont pe facebook, din ideea de a vorbi și vedea ce mai fac couchsurferii mei. Azi mi-am făcut pe twitter. Asta pentru că acum doua zile eram în Sala de Lectură, în ceainăria de peste Act, iar doi tipi și-au scos laptop-urile și prima pagina deschisă a fost twitter. Plus că Andi Moisescu nu mai are loc în lista de prieteni Facebook.
Cred că resuscitarea a fost împinsă dintre orele în care stau pe scaunul corporatist și mi-e lene. Și răsfoiam Decât o revistă. Și descoperisem ca Irene și-a primit un job din toată nebunia asta. Și mă gandeam ca o să scap și eu de hidra de Pipera și o să schimb ceva. Desigur, acest lucru nu se va întâmpla vreodată pentru că eu nu sunt interesată și nici interesantă. Deși mănânc teatru o dată la săptămână și film cu calicii miercurea, eu nu:
- fac roboței din castane;
- nu îmi iau haine vintage sau hand-made și nu mi-am tăiat nici o pereche de blugi; și nu pot mărgele; și tricouri peste alte tricouri;
- eu nu pot să fiu așa pentru că am sâni; și forme; și toate tipele cool sunt minione și lipsite de vulgaritate.
- nu citesc cât trebuie sau ce trebuie.
- nu mănânc surimi, și Magura, și iaurtul ăla în două culori și alte chestii sweet și draguțe.
- până acum nici nu scriam cu diactritice decât în proiectele pentru facultate pentru că mă enervează ca se inlocuiește Z cu Y. Și pentru că mi-e lene;
- nici nu cunosc toate ceainăriile draguțe și cine ce cântă mai underground și desigur că mă trezesc după trei zile că a fost petrecere la Palatul Bragadiru, deși rămân fidelă Expi și absinth.
- mai mult, desigur că nu o sa fiu niciodată așa, în primul rând pentru că nu stau în centru, undeva pe Victoriei sau într-o garsonieră pe lângă Cișmigiu, să am baie de 1x1 cu sifonul de scurgere lângă WC și perne mari făcute din bulendre vechi pentru care să plătesc dublu.
- eu nu o să fiu niciodata interesantă pentru că nu am prieteni care să îmi facă poze artistice și nu am boemia necesară să îmi permit să mai gândesc.
- dar mail ales, nu am UGG-uri sau cizme de cauciuc ce sunt un must pentru această bransă pentru simplu motiv că mi se par hidoase și nu există ceva mai inestetic decât un picior fie el subțire sau voluptos care să arate bine în așa ceva. Nici măcar n-am auzit vreun tip care să zică... moamă, ce UGG-uri mișto ai.
- și ultimatumul: sunt prea leneșă și nu ajung decât la statusul de superficial boem/underground/cool/interesant/deștept/informat/creativ astefel încât să fiu... așa ca tipele alea pe care eu le admir, le ador, le apreciez, le privesc cu fascinație cum își asorteaza cu migala broșa cu traista și cu șosetele colorate...
și nu înțeleg de ce eu nu am bani și timp pentru chestiile astea. Și nu înțeleg de ce el zice că la Arhitectură (ceea ce e foarte tare) sunt tipe urâte.
- Dar sunt atât de interesante! Și informate! Și chiar ai ce vorbi și învăța de la ele!
- Da, dar sunt urâte.
WTF?... Și eu nici măcar nu scriu wtf. Dar cum trebuie să intru în rând cu lumea la care aspir... știam că mi-am făcut cont pe twitter prea târziu. Noroc că blog-ul mă urmărește din 2006. Fără succes. Așa că vom păstra totul cum a fost și până acum, între prieteni.
vineri, decembrie 04, 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)